Oița de mare pare desprinsă din desene animate, dar ascunde un secret uimitor. Sursa foto: https://www.adaptnetwork.com/nature/leaf-sheep-sea-slug-costasiella-kuroshimaesea/ Are un corp verde, două antene care seamănă cu niște urechiușe și ochi minusculi, ca două mărgele negre. La prima vedere, ai putea crede că este o jucărie. În realitate, oița de mare este un melc marin de numai câțiva milimetri, cu o abilitate extraordinară: poate păstra în propriile celule cloroplastele algelor pe care le mănâncă. Aceste structuri pot continua să folosească lumina pentru fotosinteză, cel puțin o perioadă. Ce este oița de mare și unde trăiește? Oița de mare, cunoscută științific drept Costasiella kuroshimae, este un mic molusc marin din grupul sacogloselor. Deși aspectul său amintește de o oaie în miniatură, nu are nicio legătură cu mamiferele. Este o rudă a altor melci marini. Specia a fost descrisă științific în 1993 și își datorează numele insulei japoneze Kuroshima. Poate fi întâlnită în apele calde ale regiunii indo-pacifice, inclusiv în apropierea Japoniei și în alte zone din Asia tropicală. Câteva caracteristici o fac inconfundabilă: Dimensiunile reduse: măsoară doar câțiva milimetri. Culoarea verde: este asociată cu cloroplastele provenite din alge. Prelungirile de pe spate: seamănă cu niște frunzulițe. Rinoforii: două organe senzoriale care amintesc de urechile unei oi. Ochii mici: două puncte întunecate, care îi dau un aspect aproape comic. De ce arată ca o plantă? Oița de mare (Costasiella kuroshimae), cunoscută în engleză drept leaf sheep, este un melc marin minuscul, al cărui aspect amintește de o oiță verde cu frunze pe spate. Sursa foto: By prilfish – Flickr, CC BY 2.0, https://commons.wikimedia.org/wiki/Special:Redirect/page/48594301 Corpul acestui melc marin este acoperit cu numeroase prelungiri numite cerate. Ele îi oferă aspectul unei plante acvatice minuscule, cu frunze cărnoase. Culoarea verde provine în mare parte din cloroplastele preluate din algele consumate. Aceste structuri sunt esențiale pentru fotosinteza plantelor și a algelor. Ele conțin clorofilă, pigmentul care permite captarea energiei luminoase. În cazul oiței de mare, cloroplastele nu sunt produse de animal. Sunt obținute din hrană. Tocmai această particularitate a atras atenția cercetătorilor. Cum reușește oița de mare să „fure” cloroplastele algelor? Oița de mare se hrănește cu alge, folosind un aparat bucal specializat pentru a extrage conținutul celulelor acestora. În loc să digere toate componentele hranei, poate păstra o parte dintre cloroplaste în propriile celule. Fenomenul se numește cleptoplastie, termen care înseamnă, aproximativ, „furt de plastide”. Procesul poate fi explicat simplu: Melcul se hrănește cu alge. Extrage conținutul unor celule algale. O parte dintre cloroplaste este păstrată în țesuturile sale. Cloroplastele reținute pot continua temporar activitatea fotosintetică. Este o adaptare remarcabilă, dar nu transformă melcul într-o plantă. Poate oița de mare să trăiască doar din lumina Soarelui? Aceasta este una dintre cele mai interesante întrebări. Cloroplastele păstrate de unele sacoglose pot continua să transforme energia luminii în energie chimică. Totuși, nu înseamnă că oița de mare poate renunța complet la hrană și supraviețui doar prin fotosinteză. Durata funcționării cloroplastelor diferă între speciile de melci marini. La unele, activitatea se menține puțin timp. La altele, poate continua mult mai mult. Pentru Costasiella kuroshimae, nu trebuie presupus că fotosinteza îi asigură cea mai mare parte a necesarului energetic. Contribuția exactă a cloroplastelor la supraviețuirea acestei specii nu este pe deplin stabilită. De asemenea, oița de mare nu este singurul animal care poate păstra cloroplaste funcționale. Fenomenul este cunoscut și la alte sacoglose. Citeste si articolul: Copiii mici sunt fascinați de rechini, dar ajung să se teamă de ei pe măsură ce cresc. Ce au descoperit cercetătorii despre schimbarea surprinzătoare Este periculoasă pentru oameni? Despre oita de mare. By Alif Abdul Rahman – https://www.flickr.com/photos/alif_abdulrahman/19080120525, CC BY-SA 2.0, https://commons.wikimedia.org/wiki/Special:Redirect/page/41894580 Nu este cunoscută ca un animal periculos pentru oameni. Dimensiunile sale sunt foarte mici, iar hrana sa este alcătuită din alge. Nu trebuie confundată cu alte moluște marine care pot avea mecanisme de apărare toxice. Pentru observatori, cea mai mare provocare este chiar descoperirea ei. Un animal de câțiva milimetri poate fi greu de identificat printre algele și organismele de pe fundul mării. Fotografiile macro îi amplifică aspectul spectaculos, dar în realitate este mult mai mică decât pare pe ecran. De ce fascinează oița de mare oamenii de știință? Oița de mare este un exemplu al modului în care evoluția poate produce adaptări neașteptate. Ea nu doar consumă alge, ci poate păstra temporar componente ale acestora. Studierea cleptoplastiei îi ajută pe cercetători să înțeleagă mai bine relațiile dintre organisme și funcționarea cloroplastelor în medii neobișnuite. În același timp, această vietate amintește cât de diversă este lumea nevertebratelor marine. Un detaliu surprinzător: există și alte animale care folosesc „trucuri” împrumutate din natură Oița de mare nu este singura vietate care beneficiază de capacitățile altor organisme. Coralii, de exemplu, trăiesc adesea în asociere cu alge microscopice care realizează fotosinteza și le furnizează o parte din substanțele nutritive. Diferența este importantă: la corali vorbim despre o relație de simbioză cu organisme vii, în timp ce oița de mare păstrează cloroplaste extrase din algele consumate. Cele două strategii sunt diferite, dar arată cât de ingenioase pot fi relațiile biologice din oceane. Iar oița de mare demonstrează că unele dintre cele mai spectaculoase adaptări ale naturii pot încăpea într-un corp de numai câțiva milimetri. Sursa foto: https://www.adaptnetwork.com/nature/leaf-sheep-sea-slug-costasiella-kuroshimaesea/ By Alif Abdul Rahman – https://www.flickr.com/photos/alif_abdulrahman/19080120525, CC BY-SA 2.0, https://commons.wikimedia.org/wiki/Special:Redirect/page/41894580 By prilfish – Flickr, CC BY 2.0, https://commons.wikimedia.org/wiki/Special:Redirect/page/48594301