Observări rare ale vaquitei, cel mai periclitat mamifer marin, aduc un strop de optimism privind recuperarea speciei

Observări rare ale vaquitei, cel mai periclitat mamifer marin, aduc un strop de optimism privind recuperarea speciei. Până la 10 exemplare de vaquita au fost observate în Golful Californiei.

O echipă de cercetători specializați în mamifere marine a observat până la 10 vaquite în timpul unui sondaj recent desfășurat în partea superioară a Golfului Californiei. Specialiștii avertizează însă că specia rămâne în pragul dispariției, atât timp cât nu este dezvoltat un echipament de pescuit sigur, care să prevină încurcarea fatală în plase.

Vaquita, cel mai greu mamifer marin de detectat

Pentru a vedea o vaquita, cercetătorii au nevoie de mare calmă, cer senin și apă netedă ca sticla. Sunt condiții greu de găsit în septembrie, în plin sezon al uraganelor în largul localității San Felipe, Baja California, Mexic.

„Nu există un animal mai greu de găsit și de monitorizat decât vaquita”, spune Barbara Taylor, biolog cu peste 30 de ani de experiență în studierea balenelor, delfinilor și marsuinilor.

Vaquita, ce măsoară doar 1,2 – 1,5 metri, iese rar la suprafață pentru a respira și se camuflează în apa tulbure. În plus, numărul lor este extrem de redus – motiv pentru care este considerată cel mai periclitat mamifer marin din lume.

Plasele tip gillnet, cauza principală a declinului speciei

Vaquita trăiește exclusiv în partea superioară a Golfului Californiei. Populația a ajuns aproape de dispariție din cauza plaselor de pescuit tip gillnet, panouri de plasă aproape invizibile, folosite pentru capturarea creveților și peștilor.

„Aceste plase ucid tot ce prind – rechini, pisici de mare, delfini, lei de mare și, bineînțeles, vaquite”, explică Taylor.

Deși Mexicul a interzis permanent gillnet-urile acum aproape un deceniu, aplicarea legii este slabă, iar alternativele sigure pentru pescari lipsesc.

Sondajul anual pentru monitorizarea vaquitei

Din 2018, experți internaționali se întâlnesc anual în San Felipe pentru a evalua starea populației, comportamentul, zonele de risc și impactul pescuitului ilegal. Datele sunt esențiale pentru strategiile de conservare.

Anul acesta, sondajul – unul dintre cele mai ample – a fost organizat în colaborare cu guvernul Mexicului și cu Sea Shepherd Conservation Society, singura organizație care patrulează non-stop zona protejată.

„Suntem ochii zonei de refugiu pentru vaquita”, spune Andrea Bonilla, cercetător Sea Shepherd, citată de insideclimatenews.org.

Echipa a folosit binocluri de mare putere și dispozitive acustice capabile să identifice sunetele de ecolocație ale vaquitei.

Mai multe observări în Zona de Toleranță Zero

Cercetările s-au concentrat în Zona de Toleranță Zero (ZTA), o suprafață de 259 km pătrați, considerată inima habitatului rămas. În trecut, gillnet-urile erau omniprezente chiar și aici.

Situația s-a schimbat în 2022, când Marina Mexicană a instalat sute de blocuri de beton cu cârlige metalice pentru a împiedica montarea plaselor. De atunci, utilizarea ilegală de gillnet-uri a scăzut cu peste 90%, transformând zona într-un adevărat refugiu.

Totuși, datele acustice recente arată că unele vaquite se deplasează chiar în afara ZTA, ceea ce sugerează că zona protejată ar trebui extinsă.

Identificarea individuală a vaquitelor, vitală pentru conservare

Cercetătorii au încercat să fotografieze fiecare exemplar pentru a le identifica după forma înotătoarei dorsale sau după cicatrici.

„Identificarea individuală ne ajută să urmărim supraviețuirea lor în timp. Le face mai ușor de înțeles pentru public și comunitățile locale”, explică Taylor.

Echipa le-a dat chiar și nume, pentru a crea o legătură mai puternică cu publicul.

Un moment rar: o femelă recunoscută și puiul ei

Într-una dintre puținele zile cu vreme perfectă, cercetătorii au avut parte de o întâlnire memorabilă: o femelă cu pui, vizibili cu ochiul liber – un eveniment foarte rar.

Femela, recunoscută după înotătoarea dorsală îndoită, a fost numită Frida, după artista mexicană Frida Kahlo.

Acesta este al treilea an consecutiv în care Frida este observată. Mai mult, părea să fie din nou gestantă – un semn important că specia încă se poate reproduce.

„Ce vedem este încurajator. Femelele se reproduc pe cât de repede pot, iar puii supraviețuiesc”, afirmă Taylor.

Estimările: între 7 și 10 vaquite, inclusiv pui

La finalul expediției, echipa a raportat între 7 și 10 vaquite, dintre care una sau două juvenili. Acesta este un număr minim estimat – populația totală rămâne necunoscută, dar probabil nu mult mai mare.

Anul trecut, cercetătorii au observat între 6 și 8 exemplare.

Declin de la 600 de exemplare la mai puțin de 10

În anii 1990, existau aproximativ 600 de vaquite. Scăderea de peste 90% se datorează mai ales pescuitului ilegal al totoabei, un pește rar, a cărui vezică înotătoare este foarte valorizată pe piața neagră asiatică.

Uneori, 907 grame de vezică uscată se vând cu 8.500 de dolari, echivalentul a jumătate de an de muncă pentru un pescar local.

Soluția: echipament de pescuit alternativ, accesibil și sigur

„Dacă vrem să salvăm vaquita, trebuie să înlocuim plasele tradiționale, mai ales pe cele pentru totoabă”, spune biologul mexican Lorenzo Rojas-Bracho.

Dar, pentru a fi adoptate de pescari, alternativele trebuie să fie:

1. eficiente
2. accesibile
3. sigure pentru fauna marină

Deocamdată, astfel de soluții nu există pe piață.

Ce urmează: echipamente noi în testare și monitorizare mai strictă

Guvernul mexican testează în prezent noi modele de plase și unelte, însă schimbarea culturală este lentă. Marina Mexicană intensifică monitorizarea, obligând toate bărcile tip panga să fie echipate cu dispozitive de urmărire prin satelit.

Totuși, Rojas-Bracho avertizează:

„Anul acesta sau anul viitor nu vor exista încă unelte alternative viabile.”

Citește și: Cel mai ameninţat mamifer marin din lume ar putea dispărea în 4 ani