Oamenii de știință au descoperit un râu subteran toxic care eliberează mercur

Oamenii de știință au descoperit un râu subteran toxic de apă freatică, care eliberează mercur, infiltrându-se în laguna Mar Menor din Spania. Acesta ar transporta aproximativ 1 kilogram de mercur în fiecare an către acest ecosistem fragil.

Studiul a fost coordonat de dr. Céline Lavergne, cercetătoare la Institutul de Științe Marine din Barcelona, a cărei activitate se concentrează pe modul în care metalele în cantități mici circulă în apele de coastă și afectează ecosistemele și comunitățile din apropiere.

Ce este Mar Menor și de ce este importantă

Mar Menor este o lagună costieră puțin adâncă și hipersalină, situată în sud-estul Spaniei, separată de Marea Mediterană printr-o fâșie îngustă de nisip.

Laguna se întinde pe aproximativ 135 de kilometri pătrați, fiind cea mai mare lagună costieră din vestul Mării Mediterane.

Mercur toxic, găsit în Mar Menor

Echipa de cercetare a identificat o rețea de descărcări subacvatice de apă freatică, adică fluxuri de apă subterană care curg din acviferele de coastă direct în mare, sub fundul lagunei.

Acest flux invizibil aduce mercur în concentrații comparabile cu cele din atmosferă și de aproximativ 70 de ori mai mari decât cele ale râului Albujón, principala sursă de apă dulce din zonă.

O mare parte din acest mercur este „mercur rezidual”, poluare rămasă în sol și sedimente în urma activităților miniere și agricole din trecut.

De ce este periculos metilmercurul

Când apa subterană se amestecă cu apa sărată a lagunei, în special în apropierea țărmului, se creează condiții favorabile formării metilmercurului, o formă extrem de toxică de mercur care se acumulează în lanțurile trofice.

Aceste zone de amestec sunt:

• sărace în oxigen
• bogate în materie organică

Mediul este ideal pentru microorganismele care transformă mercurul anorganic în metilmercur.

Cercetătorii au raportat concentrații ridicate de metilmercur în apele de mică adâncime, indicând faptul că zonele de coastă unde apa subterană intră în mare pot deveni puncte fierbinți pentru producerea metilmercurului.

Pește, mercur și riscuri pentru sănătate

Metilmercurul se acumulează pe măsură ce urcă în lanțurile alimentare acvatice, astfel încât peștii prădători mari prezintă, de obicei, concentrații mai ridicate decât organismele mai mici cu care se hrănesc.

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), metilmercurul poate afecta creierul și sistemul nervos, în special în timpul dezvoltării fetale și în copilăria timpurie.

Pentru majoritatea populației din Statele Unite, principala cale de expunere la mercur este consumul de pește și fructe de mare contaminate.

Deocamdată, nivelurile de mercur din apa și peștii din Mar Menor nu sunt considerate alarmante, însă oamenii de știință avertizează că un aport suplimentar de metilmercur ar putea schimba rapid această situație.

Un ecosistem deja sub presiune

În ultimele decenii, Mar Menor a fost afectată de:

1. înfloriri algale repetate
2. turbiditate crescută a apei, cauzată de scurgeri de nutrienți din agricultură, localități și ferme zootehnice

Aceste episoade au declanșat perturbări ecologice majore, inclusiv fenomene de lipsă de oxigen care au dus la moartea ierbii marine și a peștilor în mai mulți ani recenți.

Descoperirea unei surse subterane toxice de mercur adaugă un nou factor de stres pentru un ecosistem deja fragil.

Rolul schimbărilor climatice

Vara mai caldă și valurile de căldură tot mai frecvente sunt susceptibile să intensifice condițiile de hipoxie (nivel scăzut de oxigen), oferind microorganismelor mai multe oportunități de a produce metilmercur.

Cum au identificat cercetătorii sursa invizibilă

Echipa a analizat:

• apa din lagună
• apa din porii sedimentelor de pe plaje
• apa subterană din foraje
• apa râului Albujón

Au fost măsurate concentrațiile de mercur dizolvat și metilmercur, alături de izotopi de radiu, trasori radioactivi care indică viteza cu care apa subterană pătrunde în lagună.

Prin combinarea acestor date cu un model hidrogeologic, cercetătorii au estimat contribuția anuală a diferitelor surse de apă subterană.

Rezultatele arată că recircularea apei lagunei prin sedimente este responsabilă pentru cea mai mare parte a încărcăturii de mercur, în timp ce aportul de apă subterană proaspătă este mai redus.

Implicații globale pentru regiunile de coastă

Studii realizate anterior:

• pe coasta Californiei au arătat că descărcările subacvatice de apă subterană pot transporta mercur în ocean la rate comparabile cu râurile
• în Asia și nordul Europei, aportul de mercur din apa subterană egalează sau depășește uneori surse cunoscute de poluare

Până acum, nimeni nu cuantificase importanța apei subterane în ciclul mercurului într-o lagună costieră precum Mar Menor, potrivit Earth.com.

Convenția de la Minamata și mercurul „moștenit”

Convenția de la Minamata privind mercurul este un tratat internațional care obligă statele să controleze:

1. producția
2. utilizarea
3. emisiile
4. siturile contaminate cu mercur

Studiul de la Mar Menor evidențiază o problemă dificil de rezolvat prin reglementări: mercurul vechi, îngropat în sedimente, care continuă să fie mobilizat de apa subterană.

Curățarea acestor contaminări ascunse necesită intervenții locale de durată, pe lângă regulile globale privind emisiile actuale.

Ce pot face autoritățile: lecții din cazul Mar Menor

Autoritățile locale și regionale pot acționa prin:

1. control mai strict al surselor rămase de mercur, inclusiv mine abandonate și zone industriale
2. reducerea scurgerilor de nutrienți din agricultură și ape uzate
3. monitorizarea puțurilor de apă subterană, izvoarelor costiere și sedimentelor de plajă
4. identificarea zonelor de coastă unde apa subterană iese la suprafață, pentru prioritizarea restaurării zonelor umede și a barierelor de protecție

Studiul a fost publicat în revista științifică Environmental Science & Technology.

Citește și: Nivelul de mercur din ton atinge cote alarmante: se dublează la fiecare 20 de ani