O echipă internațională formată din specialiști în conservarea faunei, zoologi și medici veterinari de la Universitatea Justus Liebig din Giessen (Germania), în colaborare cu experți din cadrul programului Kākāpō Recovery și de la Universitatea din Otago (Noua Zeelandă), a obținut un succes remarcabil în eforturile de protejare a unuia dintre cei mai rari papagali din lume. Aceștia au reușit să utilizeze cu succes tehnica inseminării artificiale pentru a spori populația kākāpō, o specie de papagal endemică Noii Zeelande, aflată în pericol critic de dispariție. Populația kākāpō, o specie de papagal a Noii Zeelande, a fost salvată Potrivit publicației Phys.org, această intervenție științifică reprezintă un progres important în conservarea speciei, demonstrând potențialul aplicării tehnologiei reproductive avansate în protejarea păsărilor sălbatice amenințate. Într-un studiu publicat în prestigioasa revistă PLOS ONE, oamenii de știință au reușit să depășească obstacolele majore care, până de curând, le-au îngreunat eforturile de a sprijini reproducerea uneia dintre cele mai vulnerabile specii de păsări din lume. Este vorba despre kākāpō, un papagal nocturn unic, nativ doar din Noua Zeelandă, ale cărui efective au fost reduse drastic după colonizarea europeană a insulelor. Citește și: A existat vreodată pasărea dodo? Povestea reală a celei mai faimoase dispariții din lume Kākāpō este cunoscut drept cel mai greu papagal din lume – atât de masiv încât nu poate zbura. Pe lângă greutatea sa, un alt factor care complică supraviețuirea speciei este ritmul extrem de lent de reproducere. Kākāpō – cel mai greu papagal de pe glob În plus, kākāpō este singura specie de papagal care se angajează într-un comportament de reproducere cunoscut sub numele de „lekking”. În acest proces inedit de curtare, masculii își sapă adâncituri în formă de bol în pământ, apoi emit sunete grave și profunde în interiorul acestor gropi. Aceste chemări de împerechere sunt proiectate să răsune în ecosistemul montan, ecoul propagându-se pe distanțe mari în văile izolate unde trăiesc aceste păsări. Prin depășirea barierelor biologice și tehnologice, cercetătorii au deschis o cale promițătoare pentru salvarea kākāpō, folosind inseminarea artificială ca instrument de conservare într-un context ecologic extrem de fragil. Supraviețuirea acestei specii a fost grav amenințată În ultimele decenii, supraviețuirea acestei specii a fost grav amenințată de introducerea în ecosistemul său a unor prădători non-nativi, aduși accidental de coloniști europeni. Specii precum șobolanii, nevăstuicile și dihorii, ajunse în Noua Zeelandă pe vasele maritime, au devastat populațiile de păsări endemice care, până atunci, nu avuseseră prădători naturali. Kākāpō, o pasăre care nu poate zbura și care se reproduce lent, a devenit astfel extrem de vulnerabilă, fiind inclusă pe lista speciilor aflate în pericol critic de dispariție. Supraviețuirea acestei specii a fost grav amenințată de introducerea în ecosistemul său a unor prădători non-nativi, aduși accidental de coloniști europeni. Sursa foto: wired.com În încercarea de a evita extincția, conservatorii au început să implementeze măsuri drastice de protecție. Una dintre primele strategii a fost relocarea papagalilor pe insule izolate, complet lipsite de prădători, pentru a crea un mediu sigur. Ulterior, începând cu anul 2009, cercetătorii au recurs la inseminarea artificială ca mijloc de a stimula reproducerea și de a diversifica fondul genetic. Deși aceste eforturi au dus la o creștere lentă a numărului de indivizi – până la 142 în anul 2019 – progresul a fost limitat de provocări biologice semnificative. Fertilitatea scăzută a multor exemplare și rata mare de mortalitate embrionară au împiedicat extinderea rapidă a populației. În noul studiu, cercetătorii din Noua Zeelandă au rafinat procedura de inseminare artificială, adoptând o metodă mai eficientă, care îmbunătățește semnificativ șansele de reproducere și poate transforma eforturile de conservare într-un demers mai sustenabil pe termen lung. Citește și: Ce mănâncă o bufniță? Această procedură a permis colectarea cu succes a spermei de la 20 de masculi Noua abordare dezvoltată de echipa de cercetători implică o tehnică inovatoare pentru recoltarea materialului seminal de la masculii de kākāpō, combinând două metode: stimularea electrică controlată și masajul abdominal, adaptate specific pentru fiziologia acestei specii unice. Această procedură delicată a permis colectarea cu succes a spermei de la 20 de masculi capturați temporar în scop științific. Cercetătorii din Noua Zeelandă au rafinat procedura de inseminare artificială, adoptând o metodă mai eficientă Întregul proces de inseminare artificială După recoltare, probele de spermă au fost atent analizate pentru a evalua calitatea – luându-se în considerare factori precum motilitatea, concentrația și viabilitatea spermatozoizilor. Doar cele mai bune probe au fost selectate pentru inseminare, fiind utilizate pentru a fertiliza artificial 12 femele. Rezultatele obținute în urma acestui proces au depășit așteptările: în cadrul celei de-a doua serii de ouă, rata de fertilitate a crescut semnificativ – de la un modest 29,4% la impresionantul 70%. În mod concret, patru pui au fost confirmați ca fiind rezultatul direct al inseminării artificiale, reprezentând un progres major în conservarea kākāpō. Cercetătorii sunt încurajați de aceste rezultate și consideră că metoda testată nu doar că este fezabilă, dar ar putea deveni un instrument esențial pentru revitalizarea populației acestei specii critice. În sezonul de reproducere următor, echipa intenționează să aplice din nou această tehnică, cu speranța că vor reuși să obțină un număr și mai mare de pui, contribuind astfel la salvarea pe termen lung a kākāpō.