O rocă din Papua Noua Guinee a dezvăluit temperaturi neașteptat de ridicate în adâncul Pământului. Descoperirea pune sub semnul întrebării modelele despre cutremure și vulcani

O rocă descoperită în Papua Noua Guinee a oferit cercetătorilor indicii surprinzătoare despre temperaturile din interiorul zonelor de subducție, regiunile în care o placă tectonică alunecă sub alta. Analiza arată că, în urmă cu aproximativ patru milioane de ani, roca a ajuns la peste 90 de kilometri adâncime, însă, la jumătatea coborârii, era deja mult mai fierbinte decât ar fi anticipat modelele științifice actuale.

Descoperirea ar putea schimba modul în care oamenii de știință înțeleg procesele din interiorul Pământului, care influențează cutremurele, activitatea vulcanică și clima planetei pe termen lung.

Mineralele au urmele unei coborâri la peste 90 de km adâncime

Pământul își reciclează permanent propria suprafață. Acest proces are loc în special în zonele de subducție, unde două plăci tectonice se ciocnesc, iar una dintre ele coboară sub cealaltă, pătrunzând treptat în manta.

Aceste regiuni sunt asociate cu unele dintre cele mai puternice cutremure și cu o activitate vulcanică intensă. În același timp, ele contribuie la reglarea climei pe parcursul a milioane de ani, prin reciclarea unor substanțe chimice, inclusiv a dioxidului de carbon.

Pentru a reconstitui traseul rocii din Papua Noua Guinee, o echipă internațională coordonată de cercetători de la Universitatea din Göttingen a analizat o rocă numită eclogit. Aceasta are nuanțe roșii și verzi și se formează în condițiile de presiune extremă întâlnite în zonele de subducție.

Mineralele din interiorul ei păstrează indicii despre mediul în care s-a format și despre condițiile la care a fost supusă în adâncul Pământului. Astfel, oamenii de știință au putut reconstitui o parte din istoria sa geologică.

Folosind mai multe tehnici de analiză, cercetătorii au identificat incluziuni microscopice de coezit, un mineral care se formează numai la presiuni foarte ridicate. Acestea erau capturate în interiorul unui alt mineral încă din timpul formării rocii.

Prezența coezitului le-a permis specialiștilor să stabilească faptul că eclogitul a coborât la cel puțin 90 de kilometri sub suprafața Pământului. La această adâncime, temperatura ajunsese la aproximativ 800 de grade Celsius.

Rezultatele cercetării au fost publicate în revista științifică Nature Geoscience.

Citește și: Minus 84,1°C în Antarctica, cea mai scăzută temperatură măsurată pe Terra din 2012 încoace

Temperaturile ridicate de la adâncimi mai mici contrazic modelele actuale

Cea mai surprinzătoare descoperire a apărut atunci când cercetătorii au analizat condițiile în care se afla roca la o adâncime de aproximativ 45 de kilometri.

În acel punct al coborârii, temperatura era cu numai 100 de grade Celsius mai mică decât cea înregistrată la peste 90 de kilometri adâncime. Cu alte cuvinte, roca ajunsese deja la aproximativ 700 de grade Celsius, deși parcursese doar jumătate din distanță.

Temperaturile de la adâncimi mai mici erau neobișnuit de ridicate. În schimb, valorile înregistrate în profunzime se încadrau în tiparul mai rece întâlnit de obicei în zonele de subducție.

Această comparație nu înseamnă că roca s-a răcit în timp ce cobora. Cercetătorii explică faptul că, la adâncimi mai mari, temperatura era relativ scăzută în raport cu presiunea și adâncimea la care se afla, comparativ cu valorile neobișnuit de ridicate întâlnite în prima parte a traseului.

Dr. Jan Schönig, de la Centrul de Geostiințe al Universității din Göttingen, a explicat că această schimbare a fost neașteptată și contrazice modelele termice folosite în prezent pentru a descrie zonele de subducție.

„Identificarea acestei treceri de la subducția fierbinte la cea rece a fost neașteptată, deoarece contrazice modelele noastre termice actuale privind zonele de subducție”, a declarat cercetătorul.

Oamenii de știință au mai descoperit în trecut roci care indicau temperaturi mai mari decât cele estimate. Noutatea acestui studiu este că, de această dată, o singură rocă a păstrat dovezi clare atât despre condițiile foarte fierbinți de la adâncimi mai mici, cât și despre trecerea ulterioară la temperaturi relativ mai scăzute pentru nivelul de profunzime atins.

De ce s-ar fi încălzit atât de mult roca?

Cercetătorii iau în calcul două explicații principale pentru temperaturile neobișnuit de ridicate înregistrate în prima parte a coborârii.

Prima ipoteză este legată de stresul produs prin forfecare. Acesta apare atunci când plăcile tectonice se deplasează una pe lângă cealaltă sau exercită presiune în timpul mișcării lor. Potrivit specialiștilor, frecarea și deformarea rocilor ar putea genera mai multă căldură la adâncimi mici decât se estimează în prezent.

A doua explicație este că zona de subducție nu avusese suficient timp să ajungă la temperaturile mai scăzute așteptate în astfel de regiuni. Cu alte cuvinte, procesul era încă într-o etapă în care condițiile termice nu se stabilizaseră complet.

Cele două mecanisme nu se exclud reciproc și este posibil ca ambele să fi contribuit la încălzirea rocii.

Citește și: Oceanele au atins niveluri record de temperatură, iar gheața marină a scăzut alarmant în martie 2026

Ce înseamnă descoperirea pentru studiul cutremurelor și al vulcanilor

Înțelegerea mai precisă a temperaturilor din zonele de subducție i-ar putea ajuta pe cercetători să explice mai bine modul în care aceste regiuni influențează cutremurele și activitatea vulcanică.

Temperatura joacă un rol important în comportamentul rocilor și în transformările prin care acestea trec pe măsură ce coboară în interiorul planetei. De asemenea, influențează circulația și reciclarea substanțelor chimice, inclusiv a carbonului, un element esențial pentru echilibrul climatic pe termen lung.

Noile date ar putea contribui și la reconstruirea modului în care a funcționat subducția de-a lungul a milioane sau chiar miliarde de ani, dar și la o mai bună înțelegere a proceselor care continuă să modeleze Pământul în prezent.