O pată coronală uriașă a apărut pe Soare! Pe suprafața Soarelui a fost observată o pată coronală impresionantă, de aproape 480.000 de kilometri în diametru, adică de peste 35 de ori lățimea Pământului. Forma ei neobișnuită, asemănătoare unui fluture, a atras atenția cercetătorilor, iar efectele acestei formațiuni ar putea fi vizibile chiar și pe cerul nopții, sub forma spectaculoaselor aurore boreale. Ce sunt petele coronale? Petele coronale reprezintă zone deschise în câmpul magnetic al Soarelui. Prin aceste regiuni, particulele încărcate electric – electroni și protoni – evadează cu mare viteză în spațiu, formând curenți de vânt solar. Deși dimensiunea acestei pete este impresionantă, fenomenul în sine nu este rar: petele coronale apar frecvent și fac parte din activitatea normală a stelei noastre. Când o astfel de pată este orientată către planeta noastră, fluxul intens de particule solare poate ajunge în contact cu câmpul magnetic terestru. Această interacțiune declanșează spectaculoase aurore polare. În zilele următoare, specialiștii se așteaptă la un val de aurore vizibile în: Alaska Nordul și centrul Canadei Ocazional, chiar și în regiunile nordice ale Statelor Unite (Peninsula Superioară a statului Michigan și nordul Noii Anglii). Citește și: Importanța soarelui și a vitaminei D pentru păsările de colivie Ce este aurora boreală? Aurora boreală – numită și „Luminile Nordului” – este unul dintre cele mai spectaculoase fenomene naturale vizibile pe Pământ. Se manifestă ca draperii luminoase verzi, roșii sau violet, care par să danseze pe cerul nopții, în special în apropierea polilor magnetici. Aurora boreală Cum ia naștere acest fenomen? Procesul prin care apare aurora boreală poate fi explicat în mai multe etape: Emisia de particule solare – Soarele eliberează permanent un flux de particule numit vânt solar. În perioade de activitate intensă, pot apărea erupții solare sau ejecții masive de plasmă (CMEs), care trimit spre Pământ cantități uriașe de materie energetică. Interacțiunea cu câmpul magnetic terestru – Ajunse în apropierea Pământului, particulele sunt atrase și canalizate de câmpul magnetic spre regiunile polare. Acesta acționează ca un scut protector, direcționând fluxul energetic. Coliziunile cu atmosfera – În zonele polare, particulele solare pătrund în straturile superioare ale atmosferei și se ciocnesc cu atomii și moleculele de gaze (în special oxigen și azot). Emisia de lumină – Energia eliberată prin aceste coliziuni se manifestă sub formă de lumină colorată. Verdele provine mai ales din interacțiunile cu oxigenul, în timp ce roșul și violetul apar în urma coliziunilor cu azotul. Procesul seamănă cu modul în care funcționează tuburile fluorescente sau neoanele. Sursa: accuweather.com Foto: NASA/Solar Dynamics Observatory