O hartă nouă dezvăluie pe unde se deplasează jaguarii în America! Unele dintre coridoarele esențiale ar fi dispărut

O nouă cercetare le oferă oamenilor de știință o imagine mai clară asupra modului în care jaguarii se deplasează pe continentul american. Studiul a dus la realizarea unei hărți care arată zonele prin care aceste feline pot circula între diferitele populații, din Mexic până în Argentina.

Cercetătorii au analizat peste 134.000 de înregistrări GPS provenite de la 99 de jaguari adulți monitorizați în cinci țări. Datele au scos la iveală posibile rute care nu apăreau pe hărțile mai vechi. În același timp, rezultatele sugerează că unele dintre coridoarele identificate anterior ar putea să nu mai fie funcționale.

Descoperirea este importantă pentru protejarea speciei. Jaguarii au pierdut, în ultimul secol, mai mult de jumătate din arealul lor istoric. Distrugerea habitatelor, dezvoltarea infrastructurii și conflictele cu oamenii au contribuit la această retragere.

Cum au reușit cercetătorii să urmărească deplasările jaguarilor

Studiul a fost coordonat de Harshad Karandikar, specialist în conservarea faunei sălbatice la Wildlife Conservation Society (WCS), alături de o echipă internațională.

Cercetătorii au folosit datele colectate cu ajutorul unor zgărzi de monitorizare GPS montate pe 99 de jaguari adulți din cinci țări. În total, dispozitivele au înregistrat peste 134.000 de poziții ale animalelor.

Spre deosebire de hărțile realizate anterior, care se bazau în mare parte pe opiniile și evaluările specialiștilor, noua analiză a pornit de la deplasările reale ale felinelor. Pe baza acestor informații, echipa a estimat ce zone permit cel mai bine circulația animalelor între populații.

„Conectivitatea este esențială pentru supraviețuirea jaguarilor pe termen lung”, a explicat Harshad Karandikar, scrie earth.com.

Cercetătorul a adăugat că folosirea datelor GPS colectate de la animale din diferite regiuni a permis identificarea zonelor care au cele mai mari șanse să faciliteze deplasarea dintre populații.

Unele dintre traseele evidențiate coincid cu zone considerate importante și în cercetările anterioare. Altele reprezintă posibile legături noi, care ar putea deveni priorități pentru viitoarele proiecte de conservare.

De ce sunt importante coridoarele pentru animalele sălbatice

Un coridor ecologic este o zonă de teren care permite animalelor să se deplaseze între habitate mai întinse. Aceste legături sunt importante mai ales pentru speciile care au nevoie de teritorii mari și care nu pot supraviețui pe termen lung în grupuri complet izolate.

În cazul jaguarilor, coridoarele facilitează întâlnirea dintre exemplarele din populații diferite. Astfel, se menține diversitatea genetică, un factor important pentru sănătatea și rezistența speciei.

Aceste trasee le pot permite animalelor să ajungă și în regiuni în care habitatul a fost refăcut sau în care există din nou condiții favorabile. În plus, ele ajută fauna să se adapteze la schimbările de mediu.

Citește și: Moartea unui elefant schimbă savana timp de cel puțin opt ani: efectele asupra solului și animalelor

Atunci când o legătură dintre două habitate dispare, deplasarea devine mai dificilă sau chiar imposibilă. Populațiile rămân separate, iar riscul ca unele dintre ele să scadă numeric crește.

De aceea, protejarea jaguarilor nu presupune doar păstrarea unor suprafețe de pădure. Este important ca aceste zone să rămână conectate prin trasee pe care animalele le pot folosi în siguranță.

Unele trasee identificate în trecut ar putea să nu mai existe

O parte importantă a cercetării a constat în compararea noii hărți cu propunerile din studiile anterioare. Rezultatele au ridicat semne de întrebare cu privire la unele coridoare considerate cândva importante.

Peisajele se schimbă în timp. Pădurile pot fi defrișate, terenurile naturale pot fi transformate în suprafețe agricole, iar drumurile și alte construcții pot întrerupe rutele animalelor.

Din acest motiv, o legătură care apărea pe o hartă mai veche nu este neapărat una pe care jaguarii o mai pot folosi în prezent. Cercetătorii avertizează că aceste diferențe trebuie verificate direct în teren.

Robin Naidoo, coautor al studiului și cercetător principal la WWF-US, a subliniat că hărțile oferă indicii importante, însă realitatea de la fața locului trebuie să confirme rezultatele.

„Hărțile conectivității ne arată pe unde se pot deplasa jaguarii și ce obstacole le-ar putea sta în cale, dar adevăratul test este ceea ce se întâmplă în teren”, a declarat acesta.

Naidoo a explicat că asocierea hărților cu cercetările de teren poate ajuta la identificarea coridoarelor folosite în prezent, a zonelor în care legăturile dintre habitate se întrerup și a locurilor unde refacerea habitatului ar putea reface aceste conexiuni.

Un coridor important pornește din Bolivia și ajunge în Argentina

Printre rezultatele remarcabile ale cercetării se numără identificarea unei posibile rute care începe în nordul Boliviei și continuă prin regiunea Pantanal și zona fluviului Paraguay. Traseul se extinde apoi în Paraguay și în nordul Argentinei.

Regiunea oferă condiții favorabile pentru numeroase specii și are un rol important în menținerea biodiversității din America de Sud.

Păstrarea legăturilor dintre aceste teritorii ar putea ajuta jaguarii să circule între zonele în care trăiesc și să mențină contactul dintre populații.

Allison Devlin, coautoare a studiului și directoarea programului pentru jaguari al organizației Panthera, a descris cercetarea drept un plan de perspectivă pentru conservarea speciei.

Ea a atras atenția și asupra altor zone importante, printre care coridorul transfrontalier dintre Honduras și Guatemala, precum și legătura Amazon-Pantanal din Brazilia. Cercetătoarea a menționat și coridorul A2O din Columbia, unde sunt necesare verificări suplimentare pentru a confirma dacă traseul poate fi folosit de animale.

Aceste regiuni ar putea avea un rol important în păstrarea conexiunilor dintre populațiile de jaguari. Totuși, unele dintre rutele indicate de hartă sunt, deocamdată, posibilități care trebuie confirmate.

Ariile protejate nu includ toate traseele importante

O altă concluzie a studiului este că numeroase coridoare potențiale se află în afara parcurilor naționale și a altor teritorii protejate.

Acest lucru complică eforturile de conservare. Chiar dacă o anumită populație de jaguari trăiește într-o arie protejată, animalele pot avea nevoie să traverseze terenuri aflate în afara acesteia pentru a ajunge la alte habitate.

Prin urmare, protejarea speciei depinde și de modul în care sunt administrate terenurile din jurul zonelor naturale. Planificarea construcțiilor, gestionarea suprafețelor agricole și refacerea habitatelor degradate pot contribui la menținerea unor trasee funcționale.

Harta poate fi utilă pentru autorități, organizații de mediu, comunități locale, populații indigene și administratori de terenuri. Informațiile îi pot ajuta să stabilească unde sunt necesare măsuri de protecție și unde intervențiile ar putea avea cele mai bune rezultate.

Luke Hunter, director executiv al programului pentru feline mari din cadrul WCS, a subliniat că situația jaguarilor oferă indicii despre starea generală a peisajelor în care trăiesc.

„Atunci când conectivitatea se pierde, populațiile devin izolate și mai vulnerabile la declin”, a explicat acesta.

Hunter a mai arătat că protejarea coridoarelor nu înseamnă doar conservarea jaguarilor. Aceste legături contribuie la menținerea proceselor ecologice de care depind ecosistemele din întregul continent american.

Harta trebuie verificată în teren

Deși noua cercetare oferă informații importante, specialiștii subliniază că traseele identificate nu sunt toate confirmate. Harta indică zone în care deplasarea jaguarilor pare posibilă, însă sunt necesare investigații suplimentare pentru a stabili dacă animalele folosesc efectiv aceste rute.

Printre metodele propuse se numără instalarea camerelor de monitorizare, analiza genetică și identificarea urmelor de ADN lăsate de animale în mediul înconjurător. Cercetătorii vor putea lua în considerare și informațiile oferite de oamenii care locuiesc în apropierea acestor coridoare.

Verificările sunt importante pentru a stabili ce legături noi sunt folosite în prezent și care dintre traseele mai vechi au devenit impracticabile.

Rezultatele ar putea orienta viitoarele programe internaționale de conservare. Prin identificarea zonelor în care habitatele pot fi conectate sau refăcute, specialiștii speră să reducă izolarea populațiilor și să îmbunătățească șansele de supraviețuire ale jaguarilor.

Studiul a fost publicat în revista științifică Ecosphere și oferă o bază pentru noi acțiuni de protejare a uneia dintre cele mai mari feline ale lumii.

Citește și: O balenă beluga, specie specifică apelor arctice, a fost observată în Irlanda. Ce arată apariția neașteptată despre schimbările oceanelor