Nivelul mărilor crește conform predicțiilor, cu riscuri și mai mari în viitor. De secole, omenirea s-a bazat pe reperele de coastă și pe mareografe pentru a înțelege nivelul mărilor. Însă sateliții au schimbat totul. Începând cu anii ’90, instrumentele aflate pe orbită au oferit măsurători precise și globale ale înălțimii suprafeței oceanului. Aceste date au arătat nu doar modul în care crește nivelul mărilor, ci și faptul că predicțiile făcute cu decenii în urmă au fost uimitor de corecte. Sateliții au revoluționat monitorizarea nivelului mărilor Autorul principal al studiului, Torbjörn Törnqvist, profesor la Departamentul de Științe ale Pământului și Mediului al Universității Tulane, explică: „Testul suprem al proiecțiilor climatice este să le comparăm cu ce s-a întâmplat, de fapt, de la momentul realizării lor – dar asta cere răbdare, pentru că avem nevoie de decenii de observații.” El a subliniat că echipa a fost surprinsă de cât de bune au fost acele estimări timpurii, mai ales având în vedere cât de rudimentare erau modelele atunci, comparativ cu cele de astăzi. „Pentru oricine pune la îndoială rolul oamenilor în schimbările climatice, acesta este printre cele mai bune dovezi că am înțeles de zeci de ani ce se întâmplă și că putem face predicții credibile.” Creșterea nivelului mării diferă pe regiuni Începând cu anii ’90, instrumentele aflate pe orbită au oferit măsurători precise și globale ale înălțimii suprafeței oceanului. sursa foto pexels.com Profesorul Sönke Dangendorf a accentuat importanța transformării modelelor globale în previziuni regionale: „Nivelul mării nu crește uniform – variază foarte mult. Studiul nostru recent despre această variabilitate regională și procesele care o determină se bazează în mare parte pe date din misiunile NASA și programele NOAA de monitorizare a oceanelor. Continuarea acestor eforturi este mai importantă ca oricând și esențială pentru luarea unor decizii informate, în beneficiul comunităților de coastă.” Sateliții confirmă accelerarea fenomenului La începutul anilor ’90, sateliții arătau o creștere medie de aproximativ 3 milimetri pe an. Mai târziu, oamenii de știință au confirmat că ritmul s-a accelerat. Până în octombrie 2024, cercetătorii NASA au anunțat că rata s-a dublat în trei decenii. Momentul a oferit oportunitatea perfectă de a compara schimbările reale cu proiecțiile făcute cu aproape 30 de ani în urmă. Predicții aproape exacte Până în octombrie 2024, cercetătorii NASA au anunțat că rata s-a dublat în trei decenii. sursa foto pexels.com În 1996, IPCC (Panelul Interguvernamental pentru Schimbări Climatice) a publicat un raport de evaluare chiar la începutul monitorizării prin satelit. Raportul estima o creștere de aproximativ 8 centimetri în 30 de ani. Rezultatul real a fost de 9 centimetri – aproape identic. Totuși, modelele au subestimat topirea calotelor glaciare cu peste 2 centimetri. La acea vreme, efectele destabilizatoare ale apelor oceanice calde asupra ghețarilor din Antarctica erau puțin înțelese, iar gheața din Groenlanda s-a scurs în ocean mai rapid decât se anticipase. Componentele creșterii nivelului mărilor Studiul arată că expansiunea termică a apei și topirea ghețarilor mai mici au fost prognozate destul de corect. Însă contribuțiile Groenlandei și Antarcticii au fost considerate neglijabile. În realitate, aceste calote au reprezentat aproape un sfert din creșterea observată. Un alt factor ignorat a fost epuizarea apelor subterane, care a transferat în oceane mai multă apă decât se aștepta. Neglijarea calotelor glaciare a dus la erori Primele rapoarte IPCC au presupus că dinamica gheții poate fi ignorată timp de decenii – ipoteză care s-a dovedit greșită. Ulterior, când modelele au exclus pierderile dinamice de gheață, au rezultat estimări nerealist de mici. Odată incluse aceste pierderi, proiecțiile au crescut semnificativ. Modelele moderne subliniază acum incertitudinile majore legate de posibila dezintegrare a calotelor glaciare, care ar putea ridica nivelul mărilor mult peste așteptări. Studiul arată că expansiunea termică a apei și topirea ghețarilor mai mici au fost prognozate destul de corect. sursa foto pexels.com Expansiunea termică a fost ușor supraestimată, ceea ce a compensat subestimarea rolului gheții. Din această „întâmplare”, proiecțiile au fost mai aproape de realitate decât ar fi permis ipotezele greșite. Totuși, această precizie oferă încredere în modelele actuale, mult mai avansate – mai ales că rapoartele timpurii au reușit să prevadă corect și nivelurile de dioxid de carbon atmosferic. Proiecții climatice pentru viitor Predicțiile din anii ’90 s-au dovedit în mare parte corecte, dar cele mai mari provocări urmează. Incertitudinile privind calotele glaciare și emisiile umane fac ca monitorizarea continuă să fie vitală pentru pregătirea societăților de coastă. „Având în vedere progresele în rezoluție și în înțelegerea proceselor de după anii ’90, succesul timpuriu al proiecțiilor IPCC-SAR ne oferă o încredere considerabilă în estimările climatice pentru viitor,” au scris cercetătorii. „Între timp, importanța continuării monitorizării tuturor componentelor relevante ale sistemului climatic de către agențiile cheie nu poate fi subestimată.” 📌 Studiul a fost publicat în revista Earth’s Future. Citește și: Rechinii ar putea rămâne fără dinți din cauza acidificării oceanelor, conform studiilor