De ce nechezatul calului este diferit de orice alt sunet din natură Un nou studiu științific aduce clarificări asupra unuia dintre cele mai recognoscibile sunete din lumea animală: nechezatul calului. Cercetarea arată că acest sunet nu este unul simplu, așa cum s-ar putea crede, ci reprezintă o combinație rară și sofisticată de două tipuri distincte de frecvențe, produse simultan. Sunt capabili să producă simultan două sunete diferite, unul înalt și unul jos Caii folosesc nechezatul în contexte sociale variate: pentru a-și căuta semenii, pentru a saluta indivizi cunoscuți sau pentru a-și manifesta entuziasmul în momente pozitive, cum ar fi ora hrănirii. Mult timp, oamenii de știință au încercat să înțeleagă mecanismul exact prin care aceste animale reușesc să emită sunetul atât de particular, însă procesul a rămas parțial necunoscut. Analizele recente arată că nechezatul este un amestec neobișnuit între un sunet grav, asemănător unui mormăit, și unul înalt, apropiat de un țipăt sau de un fluierat. Cele două componente sunt produse în același timp, ceea ce îl face acustic complex. Componenta joasă nu a ridicat mari semne de întrebare: ea apare atunci când aerul trece peste pliurile de țesut din laringe (cutia vocală), care vibrează și generează sunet — un mecanism similar cu cel prin care oamenii vorbesc sau cântă. Caii pot „fluiera” și „cânta” în același timp? În schimb, frecvența înaltă a fost mult mai dificil de explicat. În mod obișnuit, animalele de talie mare au laringe mai mari și, prin urmare, produc sunete mai grave. Totuși, caii reușesc să emită simultan un ton ascuțit, ceea ce contrazice această regulă generală. Pentru a descifra misterul, cercetătorii au utilizat camere video miniaturale introduse prin cavitatea nazală a cailor, filmând interiorul aparatului vocal în timp ce animalele nechezau și produceau alte vocalizări mai blânde. În paralel, au realizat scanări detaliate și experimente de laborator în care au suflat aer prin laringele izolate ale unor exemplare decedate, pentru a observa reacția țesuturilor. Rezultatele au arătat că tonul înalt este produs printr-un mecanism asemănător unui șuierat intern. Aerul pus în mișcare face ca anumite structuri din laringe să vibreze, în timp ce o zonă situată chiar deasupra se contractă, lăsând o deschidere foarte mică prin care aerul scapă sub forma unui fluierat. Acest proces este diferit de fluieratul uman, care este realizat cu ajutorul gurii și al buzelor. Specialiștii în comportament ecvin au fost surprinși de descoperire. foto: AI Jenifer Nadeau, cercetătoare la Universitatea din Connecticut, a declarat că nu își imaginase existența unei componente de fluierat în nechezat și că, odată conștientizată, aceasta poate fi auzită distinct. Interesant este că doar câteva rozătoare mici, precum șobolanii și șoarecii, folosesc un mecanism asemănător pentru a produce sunete înalte. Caii devin astfel primul mamifer de talie mare cunoscut care poate genera un astfel de fluierat prin laringe și, mai mult, singurul despre care se știe că îl combină simultan cu o vocalizare gravă. Fenomen acustic rar numit „bifonație” Potrivit cercetătoarei Alisa Herbst de la Centrul de Științe Ecvine al Universității Rutgers, nechezatul nu este un sunet uniform, ci o structură formată din două frecvențe fundamentale distincte, create prin două mecanisme separate. Această complexitate ridică o întrebare importantă: cum a evoluat această capacitate? Se pare că și caii sălbatici ai lui Przewalski pot produce vocalizări similare, iar elanii prezintă unele caracteristici apropiate. În schimb, rude mai îndepărtate ale calului, precum măgarii și zebrele, nu sunt capabile să emită acele tonuri înalte. O ipoteză a autorilor studiului este că această vocalizare în două tonuri le permite cailor să transmită informații mai complexe în interacțiunile sociale. Diferențele de tonalitate ar putea ajuta la exprimarea simultană a mai multor dimensiuni emoționale. Autoarea principală a studiului, Elodie Mandel-Briefer de la Universitatea din Copenhaga, explică faptul că aceste două frecvențe ar putea funcționa ca două „canale” emoționale distincte, permițând cailor să comunice sentimente variate într-un mod mai nuanțat decât se credea anterior. Sursa: sciencealert.com