Poluarea invizibilă a pătruns în jungla Amazoniană. Ce au descoperit cercetătorii în sângele furnicarilor uriași din Brazilia. Foto: ptes.org Poluarea cu plastic afectează mult mai multe viețuitoare decât se credea până acum. Un studiu recent, publicat în revista științifică Nature, a identificat particule de microplastic în sângele unor animale sălbatice din Brazilia, inclusiv la furnicarii uriași. Descoperirea este îngrijorătoare deoarece unele dintre exemplarele analizate trăiau în regiuni izolate, departe de localitățile populate și de activitățile umane intense. Rezultatele arată că particulele de plastic au ajuns inclusiv în habitate considerate relativ puțin afectate de poluare. Cercetarea ridică noi semne de întrebare despre răspândirea microplasticelor în natură și despre efectele pe care acestea le-ar putea avea asupra sănătății animalelor. Microplasticele au ajuns și în organismul animalelor din zone izolate Microplasticele sunt fragmente foarte mici de plastic, rezultate în urma degradării obiectelor mai mari sau provenite direct din produse fabricate la dimensiuni reduse. Aceste particule pot ajunge în sol, apă și aer, fiind transportate uneori la distanțe foarte mari. Odată ajunse în mediul înconjurător, ele pot fi înghițite de animale prin hrană sau apă. În anumite situații, particulele pot traversa barierele biologice și pot ajunge în diferite țesuturi. Studiul publicat pe 11 noiembrie 2026 în revista Nature a evidențiat prezența urmelor de plastic în circulația sanguină a unor animale sălbatice din Brazilia. Un aspect important este că expunerea nu se limitează la animalele care trăiesc în apropierea orașelor, a drumurilor sau a zonelor industriale. Chiar și fauna din regiuni îndepărtate poate intra în contact cu acești poluanți. Ce animale au fost incluse în cercetare Studiul a analizat două specii de mamifere care trăiesc în mediile naturale din Brazilia: tapirul sud-american și furnicarul uriaș. Cercetătorii au recoltat probe de sânge de la 26 de tapiri și 21 de furnicari uriași. Animalele proveneau din trei regiuni cu niveluri diferite de intervenție umană: zona Amazonului, savana Cerrado și regiunea Pantanal. Pentru a înțelege mai bine expunerea fiecărui animal, oamenii de știință au folosit și dispozitive GPS. Acestea le-au permis să urmărească deplasările mamiferelor și să stabilească dacă ajungeau frecvent în apropierea așezărilor, terenurilor agricole sau instalațiilor industriale. Foto: wikipedia Analiza probelor a fost realizată cu ajutorul spectroscopiei Raman, o metodă care permite identificarea particulelor și a compoziției lor chimice. Citește și: Microplasticele „plouă” peste Muntele Everest. Cum ajung aceste particule în organism și ce riscuri pot avea pentru sănătate Ce cantitate de microplastic a fost găsită în sângele animalelor Rezultatele au arătat că particulele de microplastic erau prezente în probele de sânge ale aproape tuturor animalelor analizate. Din cele 47 de mamifere examinate, doar patru nu prezentau particule detectabile: trei furnicari uriași și un tapir. În total, cercetătorii au identificat 17.165 de particule analizate, dintre care 2.815 au fost confirmate drept microplastice. Concentrația medie a fost de 73,8 particule pentru fiecare mililitru de sânge. Totuși, diferențele dintre exemplare au fost considerabile. În unele probe nu au fost identificate particule, în timp ce în altele concentrația a ajuns la 1.211,3 particule pe mililitru. Tapirii au înregistrat o medie de 98,9 particule pe mililitru, iar furnicarii uriași, 42,8 particule pe mililitru. Diferența dintre cele două specii nu a fost însă suficient de mare pentru a putea fi considerată semnificativă din punct de vedere statistic. Apropierea de activitățile umane crește expunerea la plastic Unul dintre cele mai importante rezultate ale cercetării este legătura dintre modificarea habitatelor naturale și cantitatea de microplastic acumulată în organismul animalelor. Cercetătorii au observat că mamiferele care ajungeau în zone cu o influență umană mai puternică aveau, în general, concentrații mai mari de particule în sânge. A fost identificată și o legătură între cantitatea de microplastic și distanța față de infrastructura construită de oameni. Animalele care trăiau mai aproape de localități, exploatări miniere sau alte construcții prezentau niveluri mai ridicate de contaminare. Un fenomen asemănător a fost observat în apropierea instalațiilor de gestionare a deșeurilor. Acestea pot reprezenta surse importante de poluare pentru mediile naturale din jur. Rezultatele sugerează că extinderea agriculturii, dezvoltarea localităților și infrastructura industrială pot influența direct expunerea faunei la particulele de plastic. Citește și: Oamenii de știință din China au creat un „plastic viu” care se autodistruge în doar 6 zile, fără să lase microplastice Cum ajung microplasticele în zonele sălbatice, departe de orașe O altă concluzie importantă este că activitățile umane nu reprezintă singura cale prin care particulele de plastic ajung în organismele animalelor. Cercetătorii au identificat microplastice și la exemplare care trăiau în habitate aparent neafectate de dezvoltarea urbană și situate la distanță mare de infrastructura umană. Acest lucru arată că poluarea se poate răspândi pe distanțe considerabile. Particulele foarte mici pot fi transportate de vânt și depuse ulterior pe sol sau pe vegetație. Ploile, râurile și inundațiile sezoniere pot contribui, la rândul lor, la deplasarea plasticului către regiuni izolate. Prin urmare, chiar dacă un animal nu ajunge în apropierea unui oraș sau a unei zone industriale, poate intra în contact cu particule provenite din alte regiuni. Această descoperire arată cât de dificil este să protejăm complet ecosistemele naturale de poluarea produsă de activitățile umane. Ce pericole pot reprezenta particulele de plastic pentru animale Microplasticele sunt fragmente sintetice cu dimensiuni mai mici de cinci milimetri. Unele provin din degradarea obiectelor din plastic, în timp ce altele sunt produse direct la dimensiuni foarte mici. Datorită dimensiunilor reduse, acestea pot pătrunde în organismele animalelor prin hrană și apă. Unele particule pot traversa barierele biologice și pot ajunge în circulația sanguină. Oamenii de știință avertizează că acumularea microplasticelor poate avea efecte asupra organismelor vii. Printre posibilele consecințe investigate se numără reacțiile inflamatorii, stresul celular și perturbarea anumitor procese biologice. Totuși, studiul realizat în Brazilia nu a stabilit dacă particulele identificate au provocat deja probleme de sănătate animalelor analizate. Cercetarea s-a concentrat asupra măsurării contaminării și asupra factorilor de mediu care pot influența expunerea. Prin urmare, sunt necesare investigații suplimentare pentru a înțelege efectele pe termen lung. De ce este importantă această descoperire pentru protejarea faunei Cercetarea publicată în Nature demonstrează că poluarea cu plastic nu mai poate fi privită doar ca o problemă a oceanelor sau a zonelor urbane. Particulele au ajuns și în organismele mamiferelor care trăiesc în ecosisteme terestre, inclusiv în regiuni considerate relativ bine conservate. Autorii studiului consideră că protejarea animalelor trebuie să țină cont și de modul în care acestea folosesc teritoriul. Reducerea contactului cu zonele intens dezvoltate și cu infrastructura de gestionare a deșeurilor ar putea contribui la diminuarea expunerii. De asemenea, controlul poluării trebuie realizat la o scară mai largă. Nu este suficient să protejăm doar anumite suprafețe de pădure sau rezervații naturale, dacă particulele de plastic pot ajunge acolo prin aer și apă.