Medana Oprea și lecțiile iubirii necondiționate. Povestea câinilor care i-au schimbat viața după ce i-a salvat de pe stradă: „Un câine nu te lasă să rămâi captiv în tristețe” EXCLUSIV

Recunoaște că nu a iubit câinii din prima, din contră, nici nu-și imagina că aceștia i-ar putea vreodată „invada” spațiul personal, patul și viața cu totul. Dar destinul a purtat-o pe un drum în care fiecare suflet salvat de pe stradă a venit cu o lecție și a transformat-o puțin câte puțin. Pentru Medana Oprea, adopția nu a însemnat doar salvarea unor căței abandonați, ci și redescoperirea unei alte laturi. Într-un interviu sincer, ea ne-a vorbit despre Hugo, Angy, Drăgăluce și Runa și despre felul în care, fără să-și dea seama, aceștia i-au devenit familie.

Medana Oprea patru câini, patru povești care au schimbat totul

Se spune că animalele aleg oamenii în viața cărora ajung. În cazul Medanei Oprea, fiecare dintre cei patru câini a apărut într-un moment aparte și și-a pus amprenta asupra familiei sale. Primul a fost Hugo, pe care fiica sa l-a ales, apoi au urmat trei cățelușe salvate de pe stradă.

„Am avut patru căței: trei cățelușe salvate de pe stradă și cățelul nostru de familie, pe care fiica mea, Daria, l-a ales când avea doar nouă ani. Este un Pomeranian German Spitz care mi-a topit inima încă din prima clipă”, ne-a spus Medana Oprea.

Prima cățelușă salvată a fost Angy, apoi Drăgăluce și Runa. Fiecare are o poveste impresionantă, dar un lucru cert îl au în comun, emoția pe care Medana a simțit-o imediat când le-a văzut.

Pentru unele, a fost nevoită chiar să ducă muncă de lămurire cu soțul, Alin Oprea. Dar, în cele din urmă, acesta s-a convins că nu o mai poate despărți de micuțele care, rând pe rând, i-au câștigat inima.

„O astfel de experiență nu se uită niciodată. Prima cățelușă salvată a fost Angy. Am găsit-o în luna noiembrie, chiar după înmormântarea bunicului meu. Eram împreună cu Alin și cu Hugo. La început am crezut că este moartă, însă, în momentul în care Hugo s-a apropiat de ea, biata de ea a început să latre. Din clipa aceea nu m-am mai putut desprinde de lângă ea.

Alin a încercat să mă convingă, cu multă blândețe, să plecăm, dar pur și simplu nu am putut. L-am sunat pe prietenul nostru, Mihai Moldovan, care a venit să îl ajute pe Alin să o urce în mașină. Am dus-o de urgență la veterinar, unde a rămas internată aproape trei săptămâni.

Când a venit momentul externării, factura a fost una ‘usturătoare’. Am adus-o acasă cu intenția de a-i găsi o familie. Încă avea un picior în ghips, era foarte bătrână și extrem de slăbită, iar șansele de a fi adoptată erau foarte mici. După doar câteva zile petrecute împreună, m-am atașat atât de mult de ea, încât nu am mai putut să mă despart. Am reușit să-i mai ofer încă doi ani și jumătate de viață, deși suferea și de cancer.

A doua cățelușă salvată a fost Drăgăluce, la doar două luni după Angy, chiar de Sfântul Ioan. Am văzut-o în fața unui supermarket, tristă și retrasă. Refuza să mănânce, deși oamenii care lucrau acolo îi cumpărau hrană și încercau să o ajute. Când m-a văzut că îi cumpăr și eu de mâncare, Alin m-a luat de mână și m-a dus spre mașină, intuind deja ce îmi trece prin minte.

Am ajuns acasă, dar până la ora unu noaptea nu am putut să adorm. Mă gândeam că doarme afară, în frig, și am început să plâng. A doua zi, cât timp Alin era la tuns, am profitat de ocazie și am plecat împreună cu Hugo să o caut. Am găsit-o, am urcat-o în mașină și am dus-o direct la veterinar. După ce a fost consultată, deparazitată, spălată și îngrijită, a venit și ea acasă.

La a treia cățelușă, Runa, povestea a fost și mai emoționantă. Am găsit-o la Buziaș, împreună cu cei nouă pui ai ei, imediat după ce făta­se. Atunci Alin mi-a spus că dacă mai aduc un câine acasă, pleacă el.

Într-o zi eram cu Runa într-un parc, pe un covor superb de frunze. Eu stăteam în fața ei, cu mâinile împreunate, și mă rugam lui Dumnezeu să îi găsesc un stăpân bun. Ea mă privea cu o încredere pe care nu o voi uita niciodată. Alin era la doar câțiva metri distanță, pe o bancă, și a văzut întreaga scenă. A început să plângă și mi-a spus: ‘Dacă nu îi găsești un om de care să fii cu adevărat mulțumită, atunci o luăm noi’. Mi-a povestit că puritatea unui copil pe care a văzut-o în sufletul meu, l-a atins profund.

Penultimii doi pui ai ei, două cățelușe superbe, Nelly și Ramy, au ajuns la finii noștri, Ramona și Neluțu Nicoară, în Cluj. Între timp, Alin avea concerte în Italia, iar pe Runa nu am putut să o luăm imediat, deoarece mai rămăseseră ultimii doi pui de care trebuia să aibă grijă. Duminică noaptea, la ora două, ne-am întors în România, iar luni dimineață, la ora șase, eram deja pe drum, de la Cluj spre Buziaș (Timiş) după ea.

Am găsit-o tristă și depresivă, nu mai avea niciun scop în viață. Tot universul ei se năruise. Nu mai avea nici pui și nici pe mine, care, în decurs de 7 zile, o îngrijeam zilnic și mă ocupam de ea și de puișorii ei. Când am ajuns la casa părăsită unde stătea ea și am strigat: ‘Fetiță, haide la mama!’, nu vă puteți imagina cum s-a târât de fericire, pe burtă, ca o focă. Alin a ajuns și el să o iubească atât de mult, încât, seara, când mergem la somn, amândouă dormim la el în brațe”, ne-a povestit Medana Oprea.

Cum i-au schimbat animalele complet perspectiva asupra vieții

În ciuda acestor povești, Medana a recunoscut că nu mereu a fost așa. Din contră, o lungă perioadă din viața sa nici nu s-ar fi gândit că ar putea avea atâtea animale în casă, iar părul, mirosurile, timpul de care acestea au nevoie, nu vor reprezenta pentru ea niciun inconvenient.

„Când L-am descoperit pe Dumnezeu mai aproape de sufletul meu și am înțeles că banii și puterea nu sunt totul în această viață, ceva s-a schimbat. L-a trimis pe Hugo în viața mea, iar pentru mine el este cel mai mare maestru spiritual. De la el am învățat lecția iubirii necondiționate, a răbdării și a iertării. Din momentul în care l-am iubit pe Hugo cu toată ființa mea, inima mi s-a deschis, firesc, pentru toate animalele”, a dezvăluit Medana.

Citește și: A adoptat un câine de la adăpost „pregătit pentru ce e mai rău”. În schimb, a găsit un suflet pereche

Hugo a fost cavalerul de onoare la nuntă

Iubirea pentru Hugo a devenit atât de mare, încât acesta a trecut de la statutul de „câine al familiei” la cel de cavaler de onoare la nunta Medanei cu Alin Oprea, unul dintre cele mai importante momente din viața lor.

„Hugo este la fel ca și copilul meu. Cred că am fost o mamă chiar mai bună pentru el decât am fost pentru copiii mei. A devenit, fără să îmi dau seama, un membru al familiei, iar astăzi nu îmi pot imagina viața fără el. La nunta noastră el a fost cavalerul de onoare şi cel care ne-a adus verighetele, iar Angy şi Dragăluce, domnișoarele de onoare. El îmbrăcat în frac şi ele în rochii de prințese, asortați perfect cu ținutele noastre de mire şi mireasă, roz cu albastru”, și-a amintit Medana Oprea.

Patru căței care au schimbat rutina întregii familii

Acum, fiecare zi obișnuită se învârte în jurul cățeilor, care nu o lasă niciodată singură. Iar în ciuda programului încărcat, ea își face timp pentru ei.

„Este o mare bucurie atunci când pot să fiu acasă. Sunt mereu în jurul meu, dar mai ales Runa, care nu mă lasă singură nicio secundă. Oriunde merg eu, vine și ea după mine. Iar plimbările de seară, la care Alin este prezent de fiecare dată, sunt o adevărată bucurie pentru noi. Fără ei, cu siguranță nu am ieși să ne plimbăm zilnic.

Runa este, fără doar și poate, cea mai lipicioasă. ‘Nebunatic’ nu este niciunul dintre ei. Sunt foarte cuminți și liniștiți. La noi în casă este o liniște de biserică. Niciunul nu latră. Noi mai avem şi două țestoase, care sunt în grija lui Alin. El se ocupă de ele în totalitate” a spus Medana.

Iar când vine vorba de îngrijirea lor, nu există scurtături. Alimentația micuților blănoși este pusă pe primul loc, iar Medana se asigură că aceștia sunt hrăniți cu mâncare de calitate, chiar dacă asta înseamnă să o gătească chiar ea:

„Pentru mine este cel mai important ca mâncarea să fie de cea mai bună calitate. De multe ori le gătesc chiar eu: un pui întreg la cuptor, pe care îl desprind de pe oase și îl amestec cu orez fiert”.

Mesajul Medanei Oprea pentru cei care încă ezită să adopte un câine

Experiența Medanei alături de animalele salvate a convins-o că adopția schimbă vieți în ambele sensuri. Nu doar câinele este salvat, ci și omul care îi oferă o șansă, de aceea încurajează pe oricine care ezită să facă acest pas.

„I-aș spune că viața lui va fi plină de binecuvântări și de lecții pe care nu le va putea învăța niciodată de la un om. Va fi o viață plină de bucurie, iubire și de o vibrație mult mai înaltă, pentru că un câine nu te lasă să rămâi captiv în tristețe sau în stări apăsătoare. Va face tot ce îi stă în putere ca să îți alunge suferința și va deveni cel mai pur suflet pe care îl vei întâlni vreodată”, a spus Medana.

Cât despre ea, mărturisește că Hugo, Angy, Drăgăluce și Runa, i-au oferit lecții pe care nu le-ar fi putut învăța nici măcar de la oameni, arătându-i ce înseamnă, de fapt, răbdarea, loialitatea și bucuria sinceră a fiecărei clipe:

„M-au învățat să mă bucur de fiecare moment, să fiu mai tandră și mai loială, exact așa cum sunt ei. Puterea lor de a ierta și de a rămâne credincioși este incredibilă. Cred că, uneori, animalele ne oferă cele mai frumoase lecții despre iubire”.

Citește și: Povestea dureroasă a Annei, cățelușa care așteaptă căldura unei familii! A primit o singură cerere de adopție