Maimuțe de asistență dresate să ajute persoane cu mobilitate redusă: cum funcționa programul și de ce tratamentul animalelor a stârnit controverse. Foto: Magnific.com O maimuță care aprinde lumina sau ridică un obiect scăpat pe podea poate părea un ajutor ingenios. În Statele Unite, această idee a devenit un program pentru persoane cu mobilitate redusă. Dar povestea maimuțelor de asistență include și întrebări dificile despre viața animalelor. Maimuțele capucin au fost alese pentru îndemânarea lor. Puteau manipula obiecte și învăța sarcini utile într-o locuință. Totuși, adaptarea unei primate la nevoile unui om s-a dovedit mai complicată decât sugerau prezentările entuziaste. Cum au apărut maimuțele de asistență În anii 1970, organizația americană Helping Hands, din Boston, a început să dezvolte această idee. Programul urmărea să ajute persoane cu tetraplegie, o afecțiune care afectează mobilitatea tuturor celor patru membre. Potrivit The Guardian, maimuțele erau pregătite să îndeplinească mici sarcini cotidiene. Printre acestea se numărau ridicarea obiectelor și acționarea întrerupătoarelor. Pentru un om cu mobilitate foarte redusă, asemenea gesturi puteau conta mult. Presa a prezentat adesea programul ca pe o poveste despre independență și legătura dintre oameni și animale. De ce programul a devenit controversat Dincolo de sarcinile învățate, maimuțele aveau propriile comportamente și nevoi. Puteau fi greu de controlat și puteau provoca dezordine. Viața într-o locuință nu elimina instinctele unei primate. O analiză critică a programului apare în Ape Sh*t, o publicație independentă realizată de scriitoarea și designerul Carrie McLaren. Primul număr este dedicat istoriei maimuțelor de asistență. Potrivit articolului publicat de The Guardian, McLaren descrie o diferență între imaginea publică a programului și dificultățile din interiorul său. Publicația discută inclusiv ținerea animalelor în cuști mici, îndepărtarea unor dinți și folosirea șocurilor electrice la dresaj. Aceste practici ridică o întrebare esențială: ce preț plătea animalul pentru ajutorul oferit omului? Mărturia unei foste dresoare Alison Pascoe, fostă dresoare la Helping Hands, a devenit ulterior critică față de organizație. Pascoe descrie folosirea șocurilor în pregătirea animalelor. De asemenea, își exprimă îngrijorarea că programul încuraja interesul pentru maimuțe ca animale de companie. În relatarea sa apar și intervenții de îndepărtare a uterului la femele. Mărturia aduce în discuție limitele modificării corpului și comportamentului unui animal pentru a-l integra în viața oamenilor. Ce spune organizația despre maimuțele de asistență Helping Hands și-a schimbat numele în Envisioning Access în 2023. În răspunsul transmis către The Guardian, organizația a apărat legăturile formate între beneficiari și maimuțe. Totodată, a recunoscut că standardele de îngrijire a primatelor au evoluat față de anii 1970 și 1980. Potrivit organizației, ultima maimuță din program s-a născut în 1999. AEnvisioning Access afirmă că va continua să îngrijească animalele existente pe tot parcursul vieții lor. Cum au mai fost folosite maimuțele de-a lungul timpului Istoria exploatării maimuțelor depășește programele de asistență. Publicația lui McLaren amintește și animalele care însoțeau flașnetarii, muzicanți ambulanți ce foloseau instrumente cu manivelă. Maimuțele atrăgeau publicul și colectau monede. Relatările istorice reproduse în publicație descriu însă metode brutale de constrângere, accidente și mușcături. În spatele spectacolului, aceste animale aveau nevoi și reacții pe care oamenii le ignorau adesea. Britches, puiul de maimuță care a ajuns din laborator într-un sanctuar Un alt caz este cel al lui Britches, un pui de macac folosit într-un experiment în 1985, la Universitatea din California, Riverside. Separat de mamă, avea pleoapele cusute și un dispozitiv electronic montat pe cap. Cercetătorii urmăreau dezvoltarea animalelor crescute cu un sistem care înlocuia informația vizuală cu semnale sonore. După ce a fost scos din laborator de activiști, Britches a primit îngrijiri și a ajuns într-un sanctuar. Acolo, o femelă de macac l-a adoptat. Povestea lui aduce în discuție o altă latură a relației dintre oameni și primate: limitele folosirii animalelor pentru obiective umane.