Lăbuș, câinele care și-a așteptat stăpânii printre ruinele lăsate de inundațiile din Broșteni

Lăbuș, câinele care și-a așteptat stăpânii printre ruinele lăsate de inundațiile din Broșteni, a fost salvat și reunit cu familia lui. Într-un peisaj dezolant, dominat de noroi, case prăbușite și speranțe puse la încercare, o poveste despre loialitate pură a reușit să miște inimile românilor.

În satul Broșteni, județul Neamț, greu încercat de viiturile din ultimele săptămâni, un câine bătrân și surd pe nume Lăbuș a devenit simbolul devotamentului necondiționat.

Lăbuș, câinele care și-a așteptat stăpânii la Broșteni

După ce apele au măturat casele și au forțat evacuarea multor localnici, Lăbuș a ales să rămână printre dărâmături. Nu a plecat nicăieri. A stat acolo, în tăcere, așteptând întoarcerea stăpânilor lui. Deși bătrân și surd, a preferat mormanul de glod care-i fusese odată cămin, decât necunoscutul.

Povestea lui a fost adusă în atenție de organizația de protecție a animalelor Casa lui Patrocle, al cărei apel emoționant a devenit viral pe rețelele sociale. Voluntarii și-au amintit momentul în care l-au găsit:

„Am crezut că-i mort, abia l-am zărit printr-o uşă rămasă deschisă. Am şi strigat după fetele de la poliție că mai avem o victimă. El nu era mort. Dormea. Am strigat la el, nimic. L-am ghiontit să vedem dacă mişcă şi s-a ridicat. Apoi am realizat că-i surd. Surd cu totul. Surd şi bătrân.”

Chiar și așa, Lăbuș a primit salvatorii cu bucurie. L-a uimit chiar propria reflecție într-o oglindă spartă:

„S-a sculat, s-a scuturat, apoi a dat de oglinda unui dulap şi-a lătrat în oglindă până a răguşit. Îşi vedea prima oară chipul şi descoperise că-i câine.”

Între o viață mai bună și loialitatea față de casă

Inițial, voluntarii au vrut să-l ducă la Suceava, unde să aibă parte de îngrijire, hrană de calitate și o bătrânețe liniștită. Dar imaginea lui, așteptând printre ruine, nu le-a dat pace.

„I-am cunoscut pe tanti Aurica şi pe Andrei, acum erau acasă. Lăbuş, printre picioarele lor. Îi arătăm lui tanti pozele cum îl hrănisem, ea face legătura cu caserole pe care le-a găsit în casă. Ne povesteşte că-l au de când era mâțâțăl. Că împart cu el şi bucata de pâine. Că i-ar oferi mai mult, dar atâta au şi ei. Că dacă suntem oameni buni, să-l luăm la o viață mai bună.”

Au încercat. L-au dus cu ei. Dar în drum spre Suceava, și-au dat seama că „viața mai bună” pentru Lăbuș însemna altceva. Însemna să fie cu oamenii lui, indiferent de cât de grele le sunt viețile.

„Doamne, eram prea obosite să ne întoarcem din drum şi să trecem iar munții, ca să-l ducem înapoi acasă. Dar l-am dus azi dimineață.”

Un nou început pentru Lăbuș

Câinele s-a întors acasă. I s-a adus o căsuță nouă, pături, castroane și mâncare. Pentru stăpânii săi, autoritățile locale au pus la dispoziție un container locuibil, în timp ce voluntarii au început deja construcția unei noi locuințe.

„Lăbuş este acasă şi este bine. A fost o lecție despre credință şi loialitate. Iar dacă ar fi putut vorbi cu vorbe, ca oamenii, Lăbuş ne-ar fi spus că alege să împartă o pâine în trei. Cu Aurica şi Andrei. Doar să fie acolo, acasă.”

🔸 Povestea lui Lăbuș nu este doar despre un câine. Este despre legătura nevăzută care ține oamenii și animalele împreună chiar și în cele mai grele vremuri. Iar în mijlocul tragediei, Lăbuș a fost o lumină.

Citește și: Salvare la limită! O vacă a fost scoasă din apele râului Bistrița. Abia dacă se mai vedea printre buștenii aduși de viituri