Insula Rottnest (Wadjemup), paradisul turistic vizitat pentru quokka. Ce istorie magnifică ascunde

Insula Rottnest (Wadjemup) este un paradis turistic cu un trecut dureros: povestea locului unde istoria și memoria se întâlnesc.

De pe țărmurile orașului Perth, în sud-vestul Australiei, o siluetă albastră pare să se ridice din orizont. Uneori pare atât de aproape încât ai putea să o atingi, alteori dispare în ceață sau în spatele navelor care trec.

„Uneori vrea să fie văzută, alteori se ascunde în umbre”, spune Glen Stasiuk, lector la Murdoch University și regizorul documentarului „Wadjemup: Black Prison — White Playground”. „Este ca o entitate. Are o inimă care bate.”

Aceasta este Rottnest Island, cunoscută de populația aborigenă Noongar sub numele de Wadjemup — un loc de o frumusețe rară, dar și de o încărcătură istorică profundă.

Insula Rottnest atrage peste 800.000 de turiști

Situată la doar 19 kilometri de coasta orașului Fremantle, insula atrage anual peste 800.000 de vizitatori. Plajele cu nisip alb, apele cristaline și celebrul quokka — un marsupial adorabil devenit vedetă pe Instagram — transformă Wadjemup într-un paradis turistic.

Însă, dincolo de peisajele spectaculoase, insula are o semnificație spirituală profundă pentru populația Noongar.

„În tradiția noastră, când oamenii mor, spiritul lor pleacă spre vest, către insule, spre locul spiritelor”, explică Len Collard, profesor emerit la University of Western Australia. „Wadjemup a fost mereu un loc al spiritelor, dar a devenit și mai încărcat după perioada colonială.”

Insula transformată în închisoare pentru aborigeni

Istoria modernă a insulei este marcată de colonizarea britanică. După ce Australia a fost revendicată de britanici în 1770 și colonizată începând cu 1788, tensiunile cu populațiile indigene au degenerat în conflicte violente.

În 1838, Wadjemup a fost transformată într-o închisoare pentru băieți și bărbați aborigeni. Mulți dintre deținuți erau acuzați de furturi minore, precum luarea de animale sau rații de făină. Problema majoră: erau judecați într-un sistem complet străin, într-o limbă pe care nu o înțelegeau.

Unii prizonieri erau aduși de la mii de kilometri distanță, inclusiv din regiunea Kimberley, fără să fi văzut vreodată marea. Mulți erau transportați în lanțuri, legați de gât, mâini și picioare, potrivit CNN.

Odată ajunși pe insulă, erau forțați să muncească în condiții dure:

• extrăgeau calcar
• construiau infrastructura insulei
• ridicau clădiri precum debarcaderul, casele sau reședința guvernatorului

Viața în celule era la fel de grea: supraaglomerare, boli și abuzuri constante. Unul dintre cei mai temuți administratori ai închisorii a fost Henry Vincent, descris ca fiind deosebit de brutal.

În total, aproape 4.000 de bărbați și băieți aborigeni au fost închiși aici. Dintre aceștia, 373 au murit pe insulă, majoritatea fiind îngropați în morminte nemarcate. Închisoarea a fost închisă abia în 1902, după 93 de ani de funcționare.

De la loc al suferinței la destinație turistică

La scurt timp după închiderea închisorii, insula a început să fie promovată ca destinație de vacanță. În 1911, clădirea principală a fost transformată în spațiu de cazare pentru turiști.

„Oamenii plăteau pentru o cameră și dormeau în locul unde acești bărbați muriseră”, spune Collard.

Situația a fost și mai controversată în cazul zonei cunoscute drept Tentland — un camping amenajat chiar peste locul unde se aflau mormintele neidentificate ale deținuților. Timp de aproape 90 de ani, turiștii au dormit la doar câțiva zeci de centimetri de unul dintre cele mai mari situri funerare indigene din Australia.

Deși rămășițe umane au fost descoperite încă din anii ’70, campingul a fost închis oficial abia în 2007. În 2018, și fostul complex penitenciar a încetat să mai funcționeze ca resort turistic.

Citește și: Insula șerpilor, locul unde accesul oamenilor e strict interzis. Acolo trăiesc cele mai veninoase vertebrate

Eforturi de recunoaștere și vindecare

În prezent, autoritățile încearcă să recunoască oficial trecutul dureros al insulei. Proiectul Wadjemup, lansat în 2020 de Rottnest Island Authority, urmărește:

• recunoașterea adevărului istoric
• comemorarea victimelor
• organizarea de ceremonii culturale
• protejarea siturilor importante

Un moment important a fost organizarea, în 2024, a traseului spiritual Wadjemup Wirin Bidi, la care au participat aproximativ 200 de aborigeni din întreaga țară, pentru a onora spiritele celor îngropați aici.

Între turism și memorie

Astăzi, insula încearcă să îmbine identitatea turistică modernă cu respectul pentru trecut. Tururile culturale aborigene oferă vizitatorilor o perspectivă mai profundă asupra istoriei locului.

Casey Kickett, ghid local și reprezentant al comunității Noongar, organizează activități educative pentru copii, menite să le prezinte cultura și să îi pregătească pentru înțelegerea trecutului.

„Este un loc frumos, dar și unul complex”, spune ea.

Un ritual simplu pentru turiști

Pentru cei care ajung pe insulă, comunitatea locală recomandă un gest simbolic: atunci când cobori de pe debarcader, aruncă puțin nisip în apă și prezintă-te locului și strămoșilor.

„Spune-le că știi ce s-a întâmplat și că vei face tot ce poți pentru a îndrepta trecutul în prezent”, îndeamnă Collard.

Insula Rottnest nu este doar o destinație exotică, ci și un loc al memoriei colective. Sub peisajele sale spectaculoase se ascunde o istorie dureroasă, care începe abia acum să fie spusă pe deplin.

Pentru turiști, experiența devine astfel mai mult decât o vacanță — este o întâlnire cu trecutul, cu cultura și cu responsabilitatea de a nu uita.

Citește și: Insula în formă de inimă din Croația. Rezultatul unui proces natural care a durat mii de ani