În rezervorul bombardat din Ucraina a crescut o pădure imensă. Este o revenire la viață sau o bombă ecologică cu ceas?

În rezervorul bombardat din Ucraina a crescut o pădure imensă. Specialiștii se întreabă dacă este o revenire la viață sau o bombă ecologică cu ceas. La doi ani după distrugerea barajului Nova Kakhovka din Ucraina, natura a revenit în forță pe pământul drenat, într-un „mare experiment natural”. Dar, potrivit specialiștilor, totul ar putea fi pierdut la fel de repede cum a apărut.

La extremitatea sudică a celei mai mari insule fluviale din Europa, terenul se prăbușește într-un peisaj vast și neașteptat. De pe o stâncă înaltă de pe Insula Khortytsia, se deschide priveliștea către o mare de sălcii tinere care se leagănă și lagune care oglindesc cerul.

Rezervorul bombardat din Ucraina renaște

Unii copaci au deja mai mulți metri înălțime, dar aceasta este o pădure tânără. Cu doar câțiva ani în urmă, totul era sub apă.

„Aici este Velykyi Luh – Marea Pajiște”, spune Valeriy Babko, un fost profesor de istorie și veteran de armată, stând pe țărmul fostului rezervor, în satul Malokaterynivka.

Pentru el, acest mediu nou-antic extraordinar reprezintă mai mult decât natură.

„Este un ținut străvechi, mitic, țesut prin folclorul ucrainean”, spune el. „Gândește-te la toți acei cazaci galopând prin văi cu păduri atât de dese încât soarele pătrundea cu greu.”

Acest peisaj istoric a dispărut în 1956, când Uniunea Sovietică a finalizat barajul Kakhovka și centrala hidroelectrică, inundând întreaga regiune. Ce fusese odinioară un leagăn ecologic și cultural a devenit un rezervor, iar ecosistemele bogate au fost îngropate sub apă.

Barajul Nova Kakhovka, bombardat de ruși

Apoi, în 2023, acea apă a fost folosită ca armă: barajul Nova Kakhovka, controlat de forțele ruse, a fost aruncat în aer (Rusia neagă implicarea). O viitură uriașă de apă și sedimente a distrus sate și a ucis un număr necunoscut de oameni – estimările merg de la câteva zeci la câteva sute.

Până la un milion de persoane au rămas fără acces la apă potabilă. La doi ani de la dezastru, viitorul rezervorului este incert. Oamenii de știință spun că reprezintă atât o „revenire la viață” pentru ecosistem, cât și o „bombă toxică cu ceas” imprevizibilă.

Este un studiu de caz despre modul în care natura reacționează la schimbările dramatice provocate de oameni și ce se întâmplă cu ecosistemele după catastrofe.

Regenerare spontană în Ucraina

Imediat după bombardament, rezervorul Kakhovka semăna cu un deșert de noroi uscat și mâl crăpat. Acum, vegetația este atât de deasă încât trebuie să-ți croiești drum prin plantele care acoperă malurile pentru a ajunge la bazin.

Fostul țărm uscat e presărat cu cochilii și carapace de organisme acvatice care trăiseră acolo. Dincolo, o mare de arbori tineri se întinde până la centrala nucleară ocupată din Zaporojie. Suprafața fostului rezervor era de 2.155 km² – mai mare decât New York-ul cu toate cele cinci cartiere.

Cel mai recent raport al Grupului pentru Consecințele de Mediu ale Războiului din Ucraina (UWEC) confirmă ce au observat imaginile satelitare, ecologii și cercetătorii de teren: ecosistemul fluviului Nipru inferior nu doar că se reface, ci evoluează.

Rezervorul drenat este acum acoperit de păduri dense de sălcii și plopi, zone umede uriașe; sturioni pe cale de dispariție s-au întors; mistreții și alte mamifere au revenit în păduri; iar semnele regenerării spontane sunt vizibile pe o mare parte a luncii inundabile.

„Asistăm la formarea unui sistem natural masiv de păduri de luncă”, spune Oleksiy Vasyliuk, coautor al raportului UWEC și șef al Grupului Ucrainean pentru Conservarea Naturii. „Nu este un proiect gestionat. Este pământul însuși care revine la viață.”

Se estimează că în jur de 40 de miliarde de semințe de copaci au germinat, ceea ce ar putea duce la formarea celei mai mari păduri de luncă din zona de stepă a Ucrainei.

O bombă toxică cu ceas?

Deși pădurea pare o oază, ea este plină de reziduuri ale activității umane. Particulele fine de praf, erodate din maluri, s-au depus pe fundul bazinului, absorbind poluanți industriali, mai ales metale grele. Oleksandra Shumilova, ecolog specializat în apă dulce, explică:

„Sedimentele au acționat ca un burete uriaș contaminat. Estimăm că sunt aproximativ 1,5 km³ de sedimente poluate.”

Când barajul a fost distrus, o mare cantitate de deșeuri toxice a fost eliberată, riscând contaminarea apei, solului și plantelor. Chiar și în concentrații mici, aceste substanțe pot afecta grav sănătatea umană, provocând cancer, tulburări endocrine, probleme pulmonare și renale.

Un raport din 2025, publicat în revista Science, a concluzionat că acești poluanți reprezintă o „bombă toxică cu ceas”. Dar, la fel ca la Cernobîl, contaminarea și regenerarea pot coexista. În același raport, oamenii de știință au prezis că, în 5 ani, 80% din funcțiile ecosistemului pierdute din cauza barajului vor fi restaurate, iar biodiversitatea luncii se va reface semnificativ în doi ani.

O oportunitate rară

Raportul UWEC consideră acest moment ca fiind unul de cotitură pentru politica de mediu și patrimoniu cultural a Ucrainei. Dacă zona este lăsată să se regenereze, ar putea deveni unul dintre cele mai mari ecosisteme de apă dulce din Europa, rivalizând cu Delta Dunării. Dar pădurea apărută la Kakhovka ar putea dispărea la fel de repede cum a apărut.

Compania de stat Ukrhydroenergo a semnalat deja intenția de a reconstrui centrala hidroelectrică. Pentru unii oficiali, aceasta înseamnă revenirea la „normalitate”: productivitate industrială, securitate energetică și control geopolitic.

„Reconstruirea barajului în forma sa inițială nu ar fi o reconstrucție, ci un ecocid”, avertizează Vasyliuk. „Ar distruge o pădure tânără și toată viața care s-a format acolo, înainte măcar să o putem înțelege.”

Circa 80% din teritoriul afectat se află în zone protejate național și internațional, multe parte a Rețelei de Smarald a Europei. Din perspectiva schimbărilor climatice, noul ecosistem are potențial mare de captare a carbonului.

„Este o oportunitate pe care nu ne putem permite să o ratăm”, spune Simonov. „Dacă Ucraina alege să protejeze Velykyi Luh, nu va salva doar un peisaj, ci va alege să creadă în propriul său viitor.”

Vasyliuk adaugă:

„Este vorba de suveranitatea noastră bioculturală – natura noastră, identitatea noastră, independența noastră și un simbol al națiunii care vrem să devenim.”

În lunca inferioară a Niprului, sturioni se reproduc în zone în care nu au mai ajuns de 70 de ani, iar păsările își fac cuib în stuf. Noul ecosistem rezonează cu un ritm străvechi.

„Ce se va întâmpla cu această zonă? Nu putem spune cu siguranță, dar este adevărat că se reface foarte rapid”, spune Shumilova. „Din punct de vedere uman a fost, desigur, un dezastru. Dar științific, este un eveniment rar: cum se poate reface un ecosistem. Este un mare experiment natural. Și este încă în desfășurare.”

Citește și: Capcanele video surprind un animal bizar strecurându-se prin munții Cambodgiei