Îmbăierea câinelui – şapte greşeli frecvente pe care le fac stăpânii patrupezilor

Pentru majoritatea dintre noi, nimic nu se compară cu o baie relaxantă, la ceas de seară. Pe de altă parte, însă, pentru animalele noastre de companie lucrurile stau complet diferit – duşul se dovedeşte o experienţă aproape chinuitoare. Apa, zgomotul, gândul că sunt ţinute acolo cu forţa, frecatul cu peria şi clăbucii de săpun – toate acestea transformă ora îmbăierii într-un coşmar, pentru patrupezii noştri.

Dar îngrijirea de acest mod a câinilor este un “rău necesar”: menţine blana sănătoasă, reduce alergiile, scade şansele de infecţie şi diminuează răspândirea murdăriei şi a germenilor în toată casa.

Cum putem face pentru ca experienţa îmbăierii să fie una cât mai plăcută şi pentru câini? Vom vedea în rândurile ce urmează! Poate că nu vom reuşi niciodată să îl facem pe acesta să se bage singur sub apă, dar cu siguranţă putem face din îmbăiere o activitate agreabilă.
Apa este la o temperatură necorespunzătoare – Apa prea caldă sau prea rece va crea stimuli necorespunzători pentru animăluţ, lucru ce se va traduce printr-o experienţă neplăcută. Cum aflăm care este temperatura corectă? Introduceţi cotul în apă, aşa cum se face în cazul apei pentru spălat bebeluşii, şi, dacă vi se pare că simţiţi o stare de confort, atunci apa este aşa cum trebuie.

Presiunea apei este prea mare – Cel mai simplu mod de a îmbăia câinele este cu duşul, în cadă, sau în chiuvetă, sub bateria acesteia. Dra sunetul strident al apei şi presiunea prea mare se pot dovedi neplăcute pentru câine, fapte care îl fac să fugă în direcţia opusă. Pentru a face ca duşul să fie cât mai plăcut, daţi presiunea cât mai mică şi aveţi grijă să ţineţi mâna pe căţel, în locul în care îl atinge apa, astfel încât presiunea să pice pe mâna voastră şi nu direct pe blana câinelui. Atingerea voastră se va simţi cu siguranţă mai confortabilă decât cea produsă de presiunea apei.

Foto: 135 pixels/via Shutterstock

Şamponul nu este cel potrivit – Majoritatea părinţilor fac greşeala de a spăla căţelul cu acelaşi şampon cu care se spală şi ei, lucru total greşit! Pielea câinelui are PH-ul diferit de al nostru, iar şamponul uman o va usca. Medicul veterinar vă poate ajuta în alegerea şamponului potrivit, important este însă, în primul rând, să fie un şampon special pentru câini. Recomandarea noastră este să optaţi pentru un şampon din făină de ovăz. Şamponul poate avea un rol foarte important în îngrijirea pielii. Dacă ştiţi că animăluţul vostru are pielea prea sensibilă, testaţi şamponul ales pe partea din spate a unuia dintre picioare şi urmăriţi câtva timp reacţia pielii.

Cantitatea folosită de şampon este prea mică -  Poate doriţi să aplicaţi şampon pe căţel şi să îl lăsaţi să se bălăcească singur sub apă, dar aşa nu veţi reuşi să eliminaţi murdăria de pe blana lui. Agitaţi şamponul, aplicaţi-l şi frecaţi destul de bine blana animăluţului, timp de patru minute. Începeţi cu picioarele şi urcaţi uşor uşor, până ajungeţi la faţă (zona cea mai sensibilă). Evitaţi să îi atingeţi ochii şi interiorul urechilor cu apă, şampon sau cu orice altceva, pentru a evita infectarea acestora!

Tehnica de periere este greşită – Trebuie să periaţi blana căţelului înainte şi după spălare, dar numai dacă l-aţi obişnuit cu perierea  de cel puţin trei ori pe săptămână. Perierea poate fi inconfortablă dacă pe blană se găsesc ghemotoace, noduri. Simpla periere nu este deloc folositoare, ba dimpotrivă. Dacă blana animalului aste de obicei încâlcită, duceţi-l întâi la un îngrijitor profesionist şi de-abia apoi ocupaţi-vă personal de îngrijirea lui. Pentru rasele de câini cu blana dublă se recomandă perierea şi în momentul şamponării, pentru eliminarea excesului de strat protector, dar pentru toate celelalte rase de câini trebuie să vă asiguraţi că blana este întru totul uscată, în momentul perierii. Puteţi aştepta chiar şi o zi, înainte să îl periaţi, după baie, pentru că altfel nu veţi face decât ca blana să devină foarte încâlcită. În privinţa periei, cele mai fine şi cu dinţii mai lungi funcţionează în cazul majorităţii raselor.

Uscarea o faceţi în grabă – Aveţi grijă ca atunci când scoaţeţi câinele din duş să puneţi prosoape pe jos şi să îl ştergeţi  bine, cu prosoape uscate. Utilizaţi prosopul pentru a stoarce blana uşor, pentru a scoate cât mai multă apă posibil, astfel încât să nu picure de pe el când consideraţi că l-aţi uscat îndeajuns. Dacă vă gândiţi să folosiţi un uscător de păr, noi vă sfătuim să aveţi mare grijă la ce temperatură îl setaţi, pentru că patrupedului i se pot arde pielea şi blana foarte uşor. Plus, zgomotul produs de acesta s-ar putea să îl sperie cam tare.

Îl spălaţi prea des – Câinii şi pisicile se îngrijesc singuri, motiv pentru care nu este recomandat să spălaţi animăluţul mai des de o data pe săptămână, pentru că riscaţi să îndepărtaţi uleiul natural al blănii şi astfel să se usuce pielea animăluţului, producându-i-se iritaţii. Vorbiţi cu veterinarul să vă spună când să spălaţi animăluţul şi ce tip de şampon i se potriveşte.

Citeşte şi: Îmbăierea câinelui: când ar trebui să spălăm câinele

Sursa: Petmd

 

Autor: Iulia Albi