Gramatica nu este doar a oamenilor? Cercetătorii au descoperit structuri vocale complexe la trei specii de primate

Un nou studiu sugerează că bonobii, maimuțele titi comune și colobușii verzi își organizează vocalizările după tipare mai complexe decât se credea până acum. Cercetătorii au identificat în comunicarea celor trei specii structuri ierarhice compatibile cu ceea ce, în lingvistică, este descris drept gramatică recursivă.

Descoperirea este importantă deoarece capacitatea de a construi structuri ierarhice complexe a fost considerată timp de decenii una dintre caracteristicile care diferențiază limbajul uman de sistemele de comunicare ale celorlalte animale.

Totuși, rezultatul nu înseamnă că primatele „vorbesc” asemenea oamenilor sau că formează propoziții cu subiect și predicat. Cercetătorii au analizat modul în care sunt organizate sunetele, nu au descifrat un limbaj animal.

Studiul, realizat de o echipă condusă de Remo Nitschke de la Universitatea din Zürich, este disponibil în prezent ca preprint pe bioRxiv și nu a trecut încă prin procesul de evaluare inter pares.

Trei specii, aceeași structură surprinzătoare

Cercetătorii au analizat secvențele de vocalizări produse de trei specii: bonobo (Pan paniscus), titiul comun (Callithrix jacchus) și colobul măsliniu (Procolobus verus). Aceste specii aparțin unor linii evolutive diferite, iar tocmai acest lucru face rezultatul deosebit de interesant.

Echipa a folosit două categorii de modele matematice pentru a analiza felul în care sunt organizate vocalizările.

Primul model tratează comunicarea ca pe o succesiune liniară, în care fiecare element este influențat în principal de ceea ce apare înainte sau după el. Astfel de tipare au fost deja observate la mai multe animale și nu reprezintă, în sine, o dovadă a unei forme complexe de gramatică.

Al doilea model este însă mult mai sofisticat. Acesta permite existența unor unități incluse în alte unități, relații ierarhice și structuri „încapsulate”, în loc să privească fiecare sunet doar ca pe o verigă dintr-un șir.

Iar aici apare partea surprinzătoare: în cazul tuturor celor trei specii analizate, anumite secvențe vocale au fost explicate mai bine de modelul care permite astfel de structuri ierarhice.

Potrivit cercetătorilor, aceasta reprezintă prima dovadă că vocalizările produse spontan de animale pot fi compatibile cu gramatici recursive supraregulate.

Citește și: Când vom învăța să vorbim limbajele animalelor?

De ce contează că sunt specii diferite

Dacă rezultatul va fi confirmat prin cercetări ulterioare, descoperirea ar putea schimba modul în care oamenii de știință privesc evoluția limbajului. Bonobii sunt printre cele mai apropiate rude evolutive ale oamenilor, însă titeii și colobii sunt separați de noi și de bonobo prin perioade mult mai lungi de evoluție.

Faptul că structuri similare au fost identificate în vocalizările tuturor celor trei specii ridică două posibilități. O astfel de capacitate ar putea avea rădăcini foarte vechi în evoluția primatelor, fiind moștenită de mai multe linii, sau ar fi putut evolua independent în specii diferite.

Deocamdată, studiul nu poate stabili care dintre aceste explicații este corectă.

„Gramatică” nu înseamnă neapărat limbaj uman

Termenul „gramatică” poate fi înșelător dacă este interpretat prin prisma limbajului uman. Studiul nu demonstrează că un bonobo poate construi o propoziție echivalentă cu una formulată de un om.

Cercetătorii cunosc încă foarte puțin din semnificația exactă a numeroaselor unități vocale analizate. Prin urmare, cercetarea se concentrează în primul rând pe structura statistică a secvențelor și nu pe traducerea lor.

Diferența este esențială. O succesiune de sunete poate avea o organizare ierarhică fără să reprezinte neapărat o propoziție cu un înțeles complex.

Autorii studiului iau chiar în calcul posibilitatea ca unele dintre aceste tipare să semene mai mult cu structura formală a muzicii sau a cântecelor animalelor decât cu sintaxa și semantica unei limbi umane.

Pentru a verifica dacă metoda folosită poate face diferența între aceste sisteme, cercetătorii au testat-o mai întâi pe secvențe de limbaj uman. Ulterior, au aplicat aceeași abordare vocalizărilor celor trei specii de primate.

Această comparație a dus la identificarea unor componente supraregulate în secvențele analizate.

Citește și: Pot învăța cimpanzeii limbajul uman?

Comunicarea animalelor, tot mai complexă

Noua cercetare se înscrie într-o serie mai largă de studii care au început să conteste ideea că animalele comunică doar prin semnale simple și independente.

În 2023, un studiu realizat pe cimpanzei sălbatici, publicat în Nature Communications, a identificat combinații de vocalizări cu proprietăți asemănătoare structurilor compoziționale. Anumite sunete combinate produceau răspunsuri diferite, aparent legate de semnificația componentelor individuale.

Și în cazul bonobilor au existat rezultate controversate. Un studiu important publicat în 2025 a sugerat că mai multe combinații de vocalizări ale acestor primate prezentau, în anumite privințe, o compoziționalitate comparabilă cu cea observată în limbajul uman.

Totuși, o nouă analiză publicată în 2026 a contestat această concluzie. Cercetătorii au identificat posibile probleme statistice și nu au găsit dovezi semnificative atunci când au folosit o metodă alternativă.

Unde este granița dintre limbaj și comunicarea animală?

Noul studiu nu demonstrează că primatele au dobândit limbajul uman. În schimb, sugerează că unele dintre mecanismele necesare pentru organizarea complexă a informației sonore ar putea să nu fie exclusiv umane.

Dacă rezultatele vor fi confirmate prin cercetări independente, întrebarea privind originea limbajului va deveni și mai interesantă: dacă structurile ierarhice complexe existau deja, într-o anumită formă, în sistemele de comunicare ale strămoșilor noștri, ce transformări evolutive au fost necesare pentru ca acestea să devină limbajul uman?

Deocamdată, granița dintre limbajul oamenilor și comunicarea primatelor nu a dispărut, dar cercetările recente sugerează că este mult mai nuanțată decât se credea.