Ghețarii din Munții Anzi se vor topi accelerat până în anul 2100. Chile se confruntă cu o perspectivă alarmantă: până la sfârșitul secolului, ghețarii – principala lor rezervă naturală de apă în perioadele de secetă – își vor pierde capacitatea de a compensa lipsa precipitațiilor. Un studiu citat de agenția EFE arată că, în anul 2100, aportul de apă provenit din ghețari va reprezenta doar jumătate din nivelul actual, ceea ce înseamnă că țara nu va mai putea amortiza efectele unei megasecete similare celei care durează deja de 15 ani. Retragerea accelerată a ghețarilor „Pe măsură ce temperaturile continuă să crească în acest secol, ghețarii vor pierde constant mai multă masă decât reușesc să acumuleze”, explică Alvaro Ayala, cercetător în cadrul Institutului Federal Elvețian pentru Cercetarea Pădurilor, Zăpezii și Peisajului (WSL). El subliniază că această tendință îi va face să se retragă treptat, an după an. Studiul – realizat de WSL, Institutul de Știință și Tehnologie din Austria (ISTA) și Centrul de Cercetare a Zonelor Aride din Chile – arată că marii ghețari din sudul Anzilor, Chile central și nordul Argentinei ar putea pierde între 50% și 80% din volumul lor actual. În consecință, în condiții de secetă extremă, aportul lor de apă în râurile montane va fi doar o fracțiune din cel de astăzi. Citește și: Schimbările bruște din Antarctica „vor afecta lumea pentru generațiile viitoare” Efectele catastrofale ale încălzirii globale Situația ghețarilor de dimensiuni reduse, neincluși în analiza oficială, este și mai dramatică: aceștia ar putea dispărea complet în deceniile următoare. Ayala avertizează că, indiferent de evoluția consumului intern de apă, reducerea la jumătate a „contribuției glaciare” ar crea o presiune uriașă asupra resurselor naționale, deja afectate de secetă și cerere tot mai mare. Marii ghețari din sudul Anzilor, Chile central și nordul Argentinei ar putea pierde între 50% și 80% din volumul lor actual Ce se întâmplă în timpul verii Publicat în jurnalul Communications Earth & Environment, studiul pornește de la un scenariu simplu, dar îngrijorător: cum ar arăta Chile dacă ar suferi o secetă asemănătoare celei actuale în anul 2100? Concluzia este clară – vara, când sursele obișnuite de apă se epuizează, ghețarii nu ar mai putea furniza decât aproximativ 50% din debitul pe care îl livrează în prezent. Ayala subliniază că, după topirea zăpezilor de iarnă și scăderea rezervelor subterane, ghețarii sunt „ultima sursă naturală de apă”, esențială pentru menținerea cursurilor de munte în lunile cele mai secetoase. Actuala megasecetă, spune el, a lovit neașteptat o țară obișnuită cu perioade scurte de deficit hidric, dar fără experiență cu un fenomen atât de îndelungat. Lipsa reformelor agravează criza Gravitatea situației a fost amplificată și de absența unor schimbări majore în modul de utilizare a resurselor de apă. Chile nu a implementat politici suficiente pentru reducerea consumului, iar măsurile de conservare întârzie să apară. Francesca Pellicciotti, inginer de mediu la ISTA, adaugă că specialiștii au realizat cât de severă este megaseceta abia în 2015. Ea subliniază că „acest episod extrem nu a fost anticipat de niciun model climatic existent”, ceea ce ridică întrebări despre capacitatea oamenilor de a se pregăti pentru fenomene similare în viitor. Un avertisment și pentru Europa Ayala amintește că cercetătorii au avertizat în repetate rânduri asupra procesului de deșertificare ce avansează dinspre nord spre sud în Chile. Studiul megasecetei, la care au contribuit și cercetători din Austria și Elveția, a atras atenția și în Europa, unde fenomenul secetelor severe este încă insuficient analizat. Deși nu se poate afirma cu certitudine că Alpii vor ajunge să aibă un climat asemănător munților arizi din sudul continentului, Ayala admite că proiecțiile privind creșterea temperaturilor și reducerea precipitațiilor indică o direcție alarmantă: o transformare treptată ce ar putea afecta în mod similar și resursele europene de apă. Sursa: nature.com