Furtunile oceanice topesc gheața Antarcticii, avertizează specialiștii. foto: freepik.com Furtunile oceanice topesc gheața Antarcticii, avertizează specialiștii! Privită de la suprafață, Antarctica oferă iluzia unei lumi imobile: o întindere albă, liniștită, care pare neatinsă de agitația planetei. Însă sub această liniște înșelătoare, sub platformele de gheață ce se prelungesc până la orizont, se desfășoară o dinamică invizibilă și intensă. Cercetătorii descoperă acum că apele de sub ghețurile antarctice sunt departe de a fi statice — ele se mișcă cu energie violentă, asemenea unor furtuni submarine ce sapă constant la temelia calotei glaciare.mAceste procese, abia de curând înțelese, schimbă modul în care evaluăm creșterea nivelului mărilor și ritmul încălzirii din cea mai friguroasă regiune a planetei. Erupții scurte, dar devastatoare, de activitate oceanică O echipă de la Universitatea California, Irvine, împreună cu cercetători ai NASA’s Jet Propulsion Laboratory (JPL), a analizat modul în care rafturile de gheață masive ale Antarcticii se topesc pe dedesubt. În loc să se concentreze pe schimbări lente, pe termen lung, ei au urmărit fenomene rapide — episoade care durează doar câteva zile. Această abordare le-a permis să identifice o legătură directă între „explozia” unor curenți oceanici puternici și brusc accelerarea topirii gheții. Studiul s-a concentrat în special pe ghețarii Thwaites și Pine Island, două dintre cele mai vulnerabile și instabile zone din întreg continentul, situate în Amundsen Sea Embayment — o regiune deja notorie pentru schimbările sale rapide. Echipa a utilizat modele oceanografice de ultimă generație și senzori fixați sub nivelul gheții pentru a detecta fenomenele numite submezoscale. Deși se întind doar pe 1–10 kilometri, aceste structuri mici generează curenți suficient de puternici pentru a împinge apă caldă direct în cavitățile formate sub gheață. „La fel cum uraganele pot lovi țărmurile și provoca pagube masive, aceste micro-furtuni submezoscale pot avansa spre rafturile de gheață și genera deteriorări considerabile din interior”, explică Mattia Poinelli, autorul principal al studiului. Citește și: Încălzirea oceanelor pune în pericol 60% dintre platformele de gheață din Antarctica Căldura ascunsă care devorează Antarctica din subsol Rezultatele cercetării arată că aceste curenți aparent neînsemnați declanșează topiri intense în partea inferioară a platformelor de gheață. Apa relativ caldă, transportată din adâncuri, pătrunde în cavitățile subglaciare și se ridică spre baza gheții, accelerând topirea. În acest proces, ea restructurează straturile oceanului, generând noi fronturi instabile. „Activitatea submezo-scalară este simultan o cauză și un efect al topirii gheții submarine”, spune Poinelli. Apa provenită din topire creează diferențe abrupte de densitate și temperatură, care, la rândul lor, întăresc exact acele curenți care au cauzat fenomenul în primul rând. Astfel se formează un ciclu auto-amplificat. Cercetătorii estimează că astfel de episoade rapide reprezintă aproape 20% din totalul topirii sezoniere — un procent remarcabil având în vedere că durează uneori doar câteva ore. În unele cazuri, rata de topire poate crește de trei ori într-un timp extrem de scurt. Observațiile directe ale senzorilor din ocean confirmă aceste rezultate: aceleași „explozii” de activitate au fost înregistrate în schimbările bruște de temperatură și salinitate. Puncte vulnerabile: unde se rupe echilibrul Analiza a identificat și zone deosebit de fragile. Una dintre acestea se află între rafturile de gheață Crosson și Thwaites. „Această regiune este un veritabil hotspot pentru curenții submezoscalari”, notează Poinelli. Forma fundului mării acționează aici ca un canal natural, direcționând curenții calzi fix sub limbile de gheață plutitoare. Platforma Thwaites, supranumită adesea „Ghețarul Sfârșitului Lumii”, se extinde exact în această zonă sensibilă, ceea ce o face extrem de vulnerabilă la încălzirea accelerată a apelor. Criza este amplificată de faptul că întreaga calotă de gheață din Antarctica de Vest conține suficientă apă înghețată pentru a ridica nivelul mărilor cu până la 3 metri. Pe măsură ce oceanele se încălzesc, aceste curenți submezoscalari ar putea deveni mai frecvenți și mai puternici. Climatul se schimbă: modelele trebuie să țină pasul Poinelli subliniază că studiul evidențiază un aspect critic: aceste fenomene foarte fine, adesea ignorate în modelele climatice globale, pot avea un impact major asupra pierderii de gheață. Ele sunt, în esență, „vremea internă a oceanului” — evenimente rapide, greu de anticipat, dar extrem de influente. Majoritatea modelelor climatice urmăresc schimbările doar la scară mare, ceea ce înseamnă că multe dintre aceste episoade nu apar în simulările tradiționale. Acest lucru reduce precizia predicțiilor privind creșterea nivelului mării, conform earth.com. Coautorul Yoshihiro Nakayama explică: „La început am vrut doar să înțeleg observațiile prin intermediul modelului. Acum, însă, modelul se potrivește atât de bine cu datele încât putem merge mai departe și spune cu încredere că aceste fenomene sunt, în esență, furtuni oceanice care lovesc și topesc gheața.” Un apel pentru instrumente mai bune și observare continuă Eric Rignot, un alt coautor al studiului, subliniază urgența investițiilor în tehnologii oceanografice mai avansate: roboți autonomi, senzori mai sensibili, sisteme capabile să monitorizeze în timp real procesele rapide care apar sub rafturile de gheață. Fără astfel de instrumente, multe dintre aceste evenimente rămân invizibile — deși ele contribuie semnificativ la schimbările rapide din Antarctica. În ciuda aparenței ei liniștite, Antarctica ascunde sub suprafață o lume în continuă agitație, modelată de furtuni invizibile care pot schimba viitorul întregii planete. Pe măsură ce clima se încălzește, aceste fenomene pot deveni mai frecvente, accelerând pierderea gheții și influențând direct nivelul mărilor. Înțelegerea lor acum este esențială pentru a anticipa ce ne așteaptă în deceniile următoare.