Fisherul, animalul misterios din America de Nord. Foto: pexels.com Deși este cunoscut sub numele de „fisher cat”, acest mamifer nu este nici pisică și nici nu se hrănește cu pește. Puțin cunoscut în afara Americii de Nord, fisherul este unul dintre cei mai discreți și eficienți prădători ai pădurilor, capabil să coboare din copaci cu capul înainte – o abilitate extrem de rară în lumea mamiferelor. La prima vedere, seamănă cu un jder mai mare sau cu un dihor robust, însă este o specie aparte, adaptată perfect vieții în pădurile dese din Canada și Statele Unite. Experții spun că, deși este un vânător redutabil, reprezintă un pericol foarte mic pentru oameni. Ce este, de fapt, un fisher – jder pescar Fisherul (Pekania pennanti) este un mamifer carnivor din familia mustelidelor, aceeași din care fac parte jderii, nurcile, dihorii și glutonii (wolverine). Specia trăiește exclusiv în America de Nord și este considerată unul dintre cei mai enigmatici prădători ai continentului. Pamela Flick, specialistă în cadrul organizației Defenders of Wildlife, explică faptul că mulți europeni nu au auzit niciodată de acest animal, în timp ce pentru locuitorii din Canada și SUA este o specie bine cunoscută. De ce i se spune „fisher cat” Denumirea populară de „fisher cat” induce în eroare. Animalul nu face parte din familia felinelor și nici nu vânează pești. Numele provine, cel mai probabil, de la primii coloniști europeni ajunși în America de Nord, care l-au confundat cu un dihor sălbatic. Blana acestuia era cunoscută în franceza veche sub denumirea de „fiche”, termen din care s-ar fi dezvoltat ulterior cuvântul „fisher”. Cum arată acest prădător Fisherul are corpul lung și suplu, acoperit cu blană brună sau aproape neagră, uneori cu pete albe neregulate pe piept și abdomen. Are: picioare scurte și puternice; cap lat; coadă lungă și stufoasă; urechi mici și rotunjite. Masculii sunt considerabil mai mari decât femelele. Ei pot cântări între 3 și 6 kilograme și pot ajunge la aproximativ 120 de centimetri lungime, incluzând coada. Femelele cântăresc, în general, până la 3 kilograme și ating aproximativ 95 de centimetri. Citește și: Cum să identifici vizuinile și găurile făcute de animale Unde trăiește acest jder Fisherul este unul dintre cei mai discreți și eficienți prădători ai pădurilor, capabil să coboare din copaci cu capul înainte. Foto: pexels.com Specia preferă pădurile mixte de conifere și foioase, cu coronament bogat, unde copacii oferă suficientă protecție și numeroase locuri pentru vânătoare. În Canada, fisherul este întâlnit din Nova Scotia până în British Columbia și Alaska. În Statele Unite, populațiile sunt răspândite în: regiunea New England; statele din jurul Marilor Lacuri; Munții Stâncoși din nord; sudul statului Tennessee. Există și câteva populații mici în California și Oregon, iar în statul Washington specia a fost reintrodusă prin programe speciale de conservare. Câți fishers mai există în sălbăticie Specialiștii estimează că în America de Nord trăiesc peste 100.000 de exemplare. Cu toate acestea, distribuția lor este inegală. Specia este încă relativ comună în nord-estul și centrul SUA, însă în vestul continentului situația este îngrijorătoare. În zona Sierra Nevada din California se estimează că au mai rămas mai puțin de 300 de adulți. Declinul populației este cauzat de mai mulți factori: defrișările excesive; incendiile de vegetație; otrăvirea accidentală cu substanțe folosite împotriva rozătoarelor în culturile ilegale de canabis; bolile; accidentele rutiere. Ce mănâncă Numele provine, cel mai probabil, de la primii coloniști europeni ajunși în America de Nord, care l-au confundat cu un dihor sălbatic. Foto: pexels.com În ciuda numelui, fisherul nu pescuiește și nu consumă pește. Dieta sa este foarte variată și include în principal mamifere mici și mijlocii, precum: veverițe; șobolani de pădure; iepuri; iepuri de zăpadă. Dacă prada obișnuită lipsește, poate consuma și: păsări; șopârle; insecte; nuci; fructe de pădure. Citește și: Jderii s-au intors in Marea Britanie dupa 15 ani Are prădători naturali? Da. Masculii adulți sunt vânați cel mai frecvent de pumele americane. Femelele pot cădea pradă râșilor americani, pumelor sau coioților, iar puii sunt vulnerabili inclusiv în fața păsărilor răpitoare, vulpilor și chiar a masculilor adulți din aceeași specie. Totuși, oamenii rămân cea mai mare amenințare. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, vânătoarea intensivă pentru blană și distrugerea habitatului au dus aproape la dispariția speciei din numeroase regiuni. Cum se reproduc Ciclul reproductiv al fisherului este unul dintre cele mai neobișnuite din lumea mamiferelor. Împerecherea are loc între sfârșitul lunii februarie și sfârșitul lunii aprilie, însă embrionul nu începe imediat să se dezvolte. Specia are un fenomen numit implantare întârziată, astfel că puii se nasc abia aproximativ 10 luni mai târziu. O femelă aduce pe lume între unul și patru pui, care rămân alături de mamă până în toamnă. La vârsta de aproximativ 10-12 luni își caută propriul teritoriu. Masculii nu participă la creșterea puilor și, în unele cazuri, pot chiar ucide puii pentru a determina femela să intre din nou în perioada de reproducere. Specialiștii estimează că în America de Nord trăiesc peste 100.000 de exemplare. Foto: pexels.com Este periculos pentru oameni? Experții spun că riscul este extrem de redus. Fisherii evită contactul cu oamenii, însă pot ataca animale de companie de talie mică. De regulă, pot fi alungați prin zgomote puternice sau lumini intense. Abilitatea care îi uimește pe cercetători Una dintre cele mai spectaculoase caracteristici ale fisherului este capacitatea de a se deplasa cu ușurință prin copaci. Are gheare retractile foarte ascuțite și își poate roti labele posterioare cu aproape 180 de grade. Datorită acestei adaptări anatomice rare, poate coborî din copaci cu capul înainte, performanță întâlnită la foarte puține mamifere. Această agilitate îl transformă într-un vânător extrem de eficient și într-un adevărat specialist al vieții în pădurile dese din America de Nord.