Studiile arată că aproape jumătate dintre pisicile foarte bătrâne pot prezenta cel puțin un semn de declin cognitiv. Foto: Freepik.com Tot mai multe dovezi arată că demența la pisici este o realitate medicală, nu doar o consecință „normală” a îmbătrânirii. Cercetări recente sugerează că unele pisici în vârstă dezvoltă modificări cerebrale foarte asemănătoare cu cele din boala Alzheimer la oameni. Descoperirea deschide o direcție importantă atât pentru medicina veterinară, cât și pentru cea umană. Ce este, de fapt, demența la pisici Medicii veterinari folosesc termenul de „disfuncție cognitivă felină”. În limbaj simplu, vorbim despre demența la pisici. Apare mai ales la animalele trecute de 10–12 ani. Riscul crește semnificativ după 15 ani. Studiile arată că aproape jumătate dintre pisicile foarte bătrâne pot prezenta cel puțin un semn de declin cognitiv. Nu este doar „bătrânețe”. Este un proces degenerativ al creierului. Ce au descoperit cercetătorii Pisicile ar putea ajuta la studiul Alzheimer-ului in cazul oamenilor. Foto: Freepik.com O echipă de cercetători din Marea Britanie și SUA a analizat creierele unor pisici vârstnice. Au folosit tehnici moderne de microscopie. Rezultatul a fost clar: în multe cazuri de demență la pisici, în creier apar depozite de beta-amiloid. Beta-amiloidul este o proteină implicată și în Alzheimer. În mod normal, este eliminată din creier. În boală, se acumulează și formează plăci toxice. La pisicile afectate, aceste depozite au fost găsite: în zonele responsabile de memorie în regiunile implicate în orientare direct în sinapse, adică în punctele de comunicare dintre neuroni Afectarea sinapselor este esențială. Când conexiunile dintre celule se pierd, memoria și învățarea au de suferit. Rolul celulelor „de suport” din creier Un alt aspect important este implicarea celulelor gliale: microglia și astrocitele. Aceste celule au rol de „echipă de curățenie” a creierului. În mod normal, ele elimină conexiunile inutile. În demența la pisici, cercetătorii au observat că aceste celule devin hiperactive. În apropierea plăcilor de beta-amiloid, ele ajung să „înghită” chiar și sinapse funcționale. Practic, mecanismul de protecție scapă de sub control. Același tip de proces este suspectat și în stadiile timpurii ale bolii Alzheimer la oameni. De ce sunt pisicile importante pentru studiul Alzheimerului Pisicile sunt diferite. Ele dezvoltă demența în mod natural, fără intervenții genetice. Foto: Freepik.com Mult timp, cercetarea s-a bazat pe șoareci modificați genetic. Aceștia sunt programați să dezvolte artificial acumulări de beta-amiloid. Pisicile sunt diferite. Ele dezvoltă demența în mod natural, fără intervenții genetice. Trăiesc în casele noastre. Împart mediul și uneori dieta cu oamenii. Acest lucru le transformă într-un model biologic mai apropiat de realitate. Cercetătorii pot observa: cum apare boala în mod spontan ce se întâmplă în stadiile foarte timpurii cum reacționează sistemul imunitar al creierului dacă anumite terapii chiar încetinesc declinul cognitiv Semnele demenței la pisici Simptomele apar lent. Mulți proprietari le pun pe seama vârstei. Totuși, anumite schimbări ar trebui să ridice un semn de întrebare. Semne frecvente de demență la pisici: mieunat intens și aparent fără motiv, mai ales noaptea dezorientare în propria locuință blocarea în colțuri sau în spatele mobilei uitarea locului litierei modificări ale ciclului somn–veghe privit în gol sau fixarea pereților scăderea interesului pentru joacă anxietate crescută sau, dimpotrivă, retragere Un singur simptom nu confirmă diagnosticul, dar un cumul de manifestări, la o pisică senior, impune un consult veterinar. Este important să fie excluse alte cauze, precum: hipertiroidismul durerile cronice pierderea vederii sau auzului afecțiuni renale Alte studii despre demența la animale La primate non-umane s-au observat modificări similare cu cele din Alzheimer. Foto: Freepik.com Demența nu apare doar la pisici. Câinii pot suferi de sindrom de disfuncție cognitivă canină. Și în acest caz, s-au identificat depozite de beta-amiloid. La primate non-umane s-au observat modificări similare cu cele din Alzheimer. Aceste date susțin ideea că procesele degenerative ale creierului nu sunt exclusiv umane. Ele pot apărea natural la mai multe specii, mai ales odată cu creșterea speranței de viață. În ultimii ani, cercetarea s-a concentrat pe: rolul inflamației cronice impactul dietei asupra sănătății creierului legătura dintre boli cardiovasculare și declinul cognitiv terapii care țintesc celulele gliale, nu doar neuronii Există rase de pisici mai predispuse la demență? În prezent, nu există dovezi clare că anumite rase sunt mai expuse la demența la pisici. Principalul factor de risc rămâne vârsta înaintată, mai ales după 12–15 ani. Majoritatea studiilor au fost realizate pe pisici domestice comune, nu pe rase pure comparate între ele. Deocamdată, cercetătorii nu au identificat o predispoziție genetică specifică unei rase. Totuși, pisicile care trăiesc mai mult au automat un risc mai mare de declin cognitiv. Sănătatea generală joacă și ea un rol important. Afecțiuni precum hipertensiunea, bolile renale sau inflamația cronică pot influența sănătatea creierului. Astfel, mai mult decât rasa, stilul de viață și îngrijirea pe termen lung par să fie factori decisivi. Există tratament pentru demența la pisici? În prezent, demența la pisici nu are un tratament curativ. Totuși, anumite măsuri pot îmbunătăți calitatea vieții: păstrarea mobilierului în aceeași poziție folosirea luminilor de veghe pe timpul nopții amplasarea mai multor litiere accesibile menținerea unei rutine clare de hrănire controale veterinare regulate Unele diete speciale conțin: antioxidanți acizi grași Omega-3 vitamine din complexul B Dovezile științifice sunt încă în curs de consolidare. Susținerea sănătății generale rămâne esențială. Ce înseamnă aceste descoperiri pentru oameni Recunoașterea timpurie a simptomelor poate face diferența în gestionarea bolii. Foto: Freepik.com Faptul că demența la pisici seamănă atât de mult cu Alzheimerul întărește o teorie importantă. Nu doar neuronii sunt vinovați. Ci și reacția exagerată a sistemului imunitar din creier. Dacă cercetătorii reușesc să înțeleagă mai bine acest mecanism la pisici, ar putea dezvolta terapii mai eficiente și pentru oameni. Astfel, animalele noastre de companie nu sunt doar membri ai familiei. Ele pot contribui, indirect, la progresul științei. Demența la pisici este o afecțiune reală, frecventă la vârste înaintate. Nu este doar un semn al bătrâneții. Recunoașterea timpurie a simptomelor poate face diferența în gestionarea bolii. În același timp, studiul acestei afecțiuni oferă indicii valoroase despre Alzheimer și despre modul în care creierul îmbătrânește. Grija pentru o pisică senior înseamnă atenție, răbdare și informare. Iar știința abia începe să descifreze toate mecanismele din spatele acestei boli tăcute.