De ce urlă câinii când aud muzică? Dacă ai petrecut timp pe rețelele sociale, probabil ai întâlnit măcar o dată un videoclip amuzant cu un câine care „cântă” atunci când aude muzică. Uneori, chiar și acasă, simplul fapt că începi să fredonezi o melodie este suficient pentru ca patrupedul să se alăture printr-un urlet ce pare surprinzător de armonizat cu sunetele tale. Însă ce explică acest comportament? Este un talent muzical autentic sau doar o manifestare instinctivă? De ce urlă câinii când aud muzică? Urlatul este una dintre formele fundamentale de comunicare la câini, iar motivele pentru care îl folosesc sunt variate: Căutarea atenției – unii câini încep să urle pentru a atrage privirile stăpânului; dacă primesc reacții pozitive, continuă să repete comportamentul. Răspuns la stimuli externi – sunete intense precum sirenele, clopotele sau instrumentele muzicale pot declanșa un urlet spontan. Semnal de disconfort sau anxietate – câinii lăsați singuri urlă pentru a-și exprima dorul și neliniștea, sperând că familia lor îi va auzi și se va întoarce. „Câinii își exprimă emoțiile și gândurile prin lătrat și urlet. Este o modalitate prin care consolidează legătura socială cu oamenii”, explică dr. Zachary Silver, director al Canine Intelligence Lab la Occidental College, conform kinship. Astfel, atunci când un câine reacționează la muzică, mesajul poate fi interpretat în două direcții: fie dorește să participe activ la ceea ce se întâmplă, fie percepe sunetul ca pe o intruziune prea puternică. Citește și: Animalul marin care poate trăi mii de ani. Pare să fi găsit cheia longevității Atunci când un câine reacționează la muzică, mesajul poate fi interpretat în două direcții Pot câinii să cânte pe tonalitatea muzicii? Deși pare greu de crezut, răspunsul este da. Unele studii și observații au arătat că patrupedele nu urlă complet aleatoriu, ci își pot ajusta vocea pentru a se apropia de înălțimea sunetelor auzite. Acest detaliu arată că reacția nu este doar un simplu reflex, ci un proces mai complex, cu implicare emoțională și cognitivă. O moștenire de la strămoși Urlatul câinilor își are originea în comportamentele lupilor. În sălbăticie, lupii folosesc acest tip de vocalizări pentru a menține contactul pe distanțe mari, pentru a coordona mișcările haitei sau pentru a delimita teritoriul. „Lupii își ajustează tonul pentru a semăna cu un grup mai numeros sau, dimpotrivă, pentru a-și evidenția individualitatea”, arată Sophie Barton, cercetătoare în cadrul Canine Brains Project la Harvard Hecht Lab. Nu este de mirare că rasele mai apropiate genetic de lup – precum Husky, Shiba Inu, Saluki sau unele rase de vânătoare – sunt mai predispuse la urlat decât câinii moderni, cum ar fi Retrieverii sau Terrierii. Citește și: Anxietatea animalelor de companie, principala preocupare a stăpânilor din SUA Ce au descoperit cercetătorii Din 2020, echipa Canine Brains Project a demarat un studiu amplu despre urletul canin. Au fost colectate peste 700 de chestionare și înregistrări audio trimise de proprietari. Analiza lor a scos la iveală câteva tendințe: rasele „străvechi” urlă mai frecvent și mai mult; câinii moderni preferă lătratul ca formă de comunicare; contextul social – prezența oamenilor – are un rol decisiv în declanșarea urletului. Un aspect interesant observat este că mulți câini răspund doar la muzică live, nu la înregistrări. De exemplu, un patruped poate să „cânte” atunci când stăpânul său cântă la pian, dar să rămână complet indiferent la sunetul aceleiași melodii redată prin boxe. Aceasta indică faptul că, dincolo de simpla reacție la sunet, există o motivație socială și dorința de a participa activ la moment. Instinct sau conexiune emoțională? Urlatul nu este doar un mecanism ancestral, ci și o modalitate de apropiere. Mulți câini își exprimă prin el nevoia de companie și de interacțiune. De altfel, comportamentul este mai frecvent când animalele sunt separate de stăpâni, sugerând un mesaj clar: „Îmi lipsești, întoarce-te!”. Lasă-ți câinele să cânte! Chiar dacă nu fiecare câine își potrivește perfect tonalitatea, atunci când patrupedul tău decide să se alăture improvizației muzicale, merită să-i oferi această libertate. Pentru el, nu contează cât de bine sună melodia, ci faptul că are ocazia să fie parte din activitatea ta și să se conecteze cu tine. Așadar, data viitoare când te apuci să cânți sau să cânți la un instrument, iar prietenul tău necuvântător se alătură cu un urlet prelung, nu îl opri. Privește momentul ca pe o invitație la un duet special – un amestec de instinct, emoție și bucurie pură.