De ce se tem lupii de oameni, chiar și în habitatele protejate? Chiar și acolo unde legea le oferă protecție deplină, lupii rămân extrem de precauți față de oameni. Este concluzia unui studiu recent publicat în revista Current Biology, care arată că aceste carnivore evită cu grijă contactul uman, chiar și atunci când pericolul direct din partea noastră este redus. De ce se tem lupii de oameni, chiar și în habitatele protejate? Cercetătorii au descoperit misterul O echipă internațională de oameni de știință, coordonată de ecologista Liana Zanette de la Western University (London, Canada), a desfășurat cercetări pe teren într-o vastă regiune din Polonia. Cercetătorii au instalat camere video și difuzoare pentru a observa reacțiile lupilor la diverse sunete: lătrat de câini, voci umane și, ca termen de comparație, sunetele naturale ale păsărilor. Rezultatele au fost grăitoare. Lupii au manifestat o reacție de teamă clară la vocile umane: erau de peste două ori mai predispuși să fugă și părăseau zona de două ori mai rapid decât atunci când auzeau triluri de păsări. Reacții similare au fost observate și la prada lor – mistreți și căprioare – ceea ce indică o sensibilitate comună față de prezența umană. Cercetătorii au instalat camere video și difuzoare pentru a observa reacțiile lupilor la diverse sunete Omul – „super prădătorul” planetei? „Lupii nu sunt excepționali prin teama lor de oameni – au toate motivele să se teamă de noi”, explică Zanette. Ea amintește că, potrivit studiilor, oamenii ucid marii prădători (inclusiv lupii) într-un ritm de aproximativ nouă ori mai mare decât rata mortalității naturale a acestor animale. Prin urmare, din perspectiva lor, oamenii sunt un „super prădător” de temut. Această frică profundă influențează comportamentul lupilor la nivel global. În regiunile populate, ei își restrâng activitatea aproape exclusiv la orele nopții, când riscul de a întâlni oameni este minim. Citește și: Vânarea lupilor pentru a proteja animalele domestice: Funcționează cu adevărat? „Pentru lupi – ca pentru orice creatură, fie mare, fie mică – frica este legată de hrană: cum să se hrănească fără să devină ei înșiși pradă”, explică Zanette. Ea numește acest echilibru dintre risc și recompensă un element-cheie pentru înțelegerea modului în care se nasc și se manifestă conflictele dintre oameni și animale sălbatice. Protecția legală nu elimină frica Cercetătoarea subliniază că statutul legal de protecție nu garantează siguranța deplină a lupilor. În unele țări europene, precum Franța, legislația permite vânarea controlată a până la 20% din populația de lupi în fiecare an. În Germania, unde specia beneficiază de protecție strictă, vânătoarea este permisă doar în cazuri excepționale. Totuși, persistă ideea – eronată, arată studiul – că lupii devin mai îndrăzneți sau mai puțin speriați de oameni în urma acestor măsuri de protecție. Datele colectate contrazic clar această percepție: lupii rămân la fel de temători și evită activ contactul uman. Citește și: Romulus și Remus, lupii străvechi înviați în laborator, au crescut mari. Cum arată la 6 luni / VIDEO De ce unii lupi se apropie de sate? Cercetătorii explică faptul că animalele care se aventurează în apropierea așezărilor nu sunt curajoase, ci flămânde și atrase de mirosul hranei disponibile – resturi, gunoaie sau animale domestice neprotejate. În acest context, Zanette recomandă schimbarea perspectivei asupra conflictului om–lup: accentul ar trebui pus pe educarea publicului privind modul de depozitare a alimentelor, gestionarea deșeurilor și protejarea animalelor de fermă. Scopul – reducerea atracției pe care o exercită resursele umane asupra prădătorilor. „Rezultatele noastre arată clar că nu există un ‘lup mare și rău’ care să nu se teamă de oameni. Singurul ‘super prădător’ din ecuație rămâne omul însuși”, concluzionează Zanette. Sursa: yahoo.com