De ce se joacă pisicile cu prada lor? Explicația științifică din spatele comportamentului felin

De ce se joacă pisicile cu prada lor? Dacă ai o felină acasă, probabil ai observat cum se „joacă” cu jucării care imită mișcările unei prăzi – sfoară, mingi, pene sau undițe. Acest comportament jucăuș, deși adorabil la prima vedere, are o origine profundă în instinctele de vânătoare ale felinelor. Ceea ce pare un simplu joc este, de fapt, un exercițiu de supraviețuire și o reflectare a comportamentului natural al pisicilor în sălbăticie.

Joaca e mai mult decât distracție

Pentru pisicile domestice, jocul este o formă esențială de stimulare fizică și mentală, dar pentru strămoșii lor sălbatici, joaca a fost o școală de vânătoare. Puii de pisică încep să se joace foarte devreme, exersând prin sărituri, prindere și mușcături. Prin aceste mișcări, ei învață tehnici de atac, urmărire și capturare a prăzii, perfecționându-și reflexele prin încercare și eroare.

De-a lungul timpului, aceste comportamente s-au păstrat și la pisicile domestice, chiar dacă nu mai depind de vânătoare pentru hrană. Din acest motiv, jocul cu o jucărie care „fuge” sau se mișcă brusc declanșează același instinct ancestral ca urmărirea unui șoarece în natură, scrie discoverwildlife. 

Citește și: Terrassa, orașul care a interzis adopția pisicilor negre înainte de Halloween

De ce se joacă pisicile cu prada lor?

Mulți oameni interpretează greșit acest comportament, considerându-l crud. În realitate, joaca cu prada este un mecanism de autoapărare și evaluare. Când o pisică prinde o vietate – o pasăre, o insectă sau un șoarece –, ea nu o ucide imediat, ci o lasă să se miște. Iată de ce:

Verificarea stării prăzii. Prin observarea reacțiilor victimei, pisica „testează” dacă prada este sănătoasă. O pradă bolnavă sau otrăvită se mișcă lent, fiind un posibil pericol. Astfel, pisica poate evita să consume carne infectată.

Epuizarea prăzii. Jocul o ajută pe pisică să obosească prada, reducând riscul ca aceasta să contraatace sau să o rănească. Când prada este slăbită, pisica o poate ucide mai sigur, de obicei printr-o mușcătură precisă la gât, care secționează măduva spinării.

Dimensiunea prăzii influențează durata jocului. Studiile arată că pisicile se joacă mai mult timp cu o pradă mai mare, pentru că este nevoie de mai mult efort ca aceasta să fie imobilizată. În schimb, o pisică flămândă își scurtează timpul de joacă, concentrându-se pe ucidere.

De ce ucid, dar nu mănâncă prada?

Un alt mister pentru mulți proprietari este momentul în care pisica aduce acasă o pasăre sau un șoarece mort, dar nu îl mănâncă. Deși pare un comportament gratuit, nu este o formă de cruzime, ci o expresie a instinctului natural.

Pisicile sunt vânători oportuniști, adică prind prada ori de câte ori se ivește ocazia, indiferent dacă le este foame sau nu. În mediul sălbatic, acest obicei le asigură supraviețuirea în perioadele în care hrana este rară. Așa se explică de ce o pisică domestică, deși bine hrănită, continuă să vâneze: instinctul este mai puternic decât nevoia imediată.

Citește și: Paraziți invizibili care amenință câinii și pisicile – cum se pot transmite și la oameni și ce NU ți se spune mereu la veterinar

În unele cazuri, pisicile aduc prada acasă pentru a o „păstra” sau chiar pentru a oferi un cadou stăpânului, un comportament derivat din instinctul matern – femelele aduc pradă puilor ca să-i învețe să vâneze.

Cum pot proprietarii să gestioneze acest comportament?

Deoarece vânătoarea oferă pisicii stimulare fizică și mentală, este important ca proprietarii să o înlocuiască prin jocuri interactive. Jucăriile care imită mișcarea prăzii – undițe, pene, mingi care se rostogolesc sau jucării automate – pot satisface acest instinct natural.

Specialiștii recomandă sesiuni scurte, dar frecvente, pentru a imita modelul natural de vânătoare, care constă în atacuri rapide urmate de perioade de odihnă. De asemenea, o dietă echilibrată și completă, bogată în proteine, reduce dorința de a vâna animale reale.