Preferința pisicilor pentru locurile înalte nu este o simplă toană, ci o manifestare clară a instinctului lor de supraviețuire. În sălbăticie, felinele sunt atât prădători, cât și potențiale prăzi. Din această dualitate s-a născut o adaptare esențială: nevoia de a observa mediul de la înălțime. Fiind cocoțate într-un copac sau pe acoperișul unei case, pisicile își pot supraveghea teritoriul cu ușurință, pot repera posibile surse de hrană și, la fel de important, pot detecta din timp amenințările — cum ar fi animalele mai mari. Această strategie evolutivă are rădăcini adânci, provenind de la strămoșii lor sălbatici care trăiau în păduri. Pentru aceștia, înălțimea însemna nu doar camuflaj și siguranță, ci și control asupra împrejurimilor. Instincte străvechi în pisicile domestice Chiar dacă pisicile noastre de apartament nu mai depind de vânătoare pentru a se hrăni și nu mai trebuie să fugă de prădători naturali precum bufnițele sau coioții, comportamentul moștenit nu a dispărut. Dorința de a se cățăra și de a ocupa cele mai înalte puncte din casă face parte din codul lor genetic. Când pisica ta se urcă pe dulap, pe etajeră sau pe frigider, nu o face doar pentru că acel loc i se pare confortabil. Există mai multe motive bine întemeiate pentru acest comportament: Îi oferă o perspectivă amplă asupra încăperii, putând supraveghea totul în liniște; Se simte în siguranță, mai ales în casele unde există alte animale sau copii energici; Își delimitează un spațiu propriu într-un mediu aglomerat sau zgomotos. Pisica ce ocupă cel mai înalt punct din cameră este percepută drept liderul grupului În gospodăriile în care conviețuiesc mai multe pisici, locurile înalte capătă și o semnificație de ordin social. Adesea, pisica ce ocupă cel mai înalt punct din cameră este percepută drept liderul grupului. Acest comportament ierarhic este observat frecvent și poate duce la tensiuni atunci când nu există suficiente spații verticale disponibile. În gospodăriile în care conviețuiesc mai multe pisici, locurile înalte capătă și o semnificație de ordin social Pentru a evita conflictele și pentru a menține armonia în casă, este recomandat să amenajezi mai multe zone de observație, la înălțimi diferite. Astfel, fiecare pisică își poate revendica propriul „tron”, fără a se confrunta cu rivale. Spațiul vertical, sursă de exercițiu și stimulare pentru feline Pe lângă instinctele de supraviețuire și statutul social, nevoia de a se urca și sări are și o dimensiune practică — aceea a exercițiului fizic și mental. Cățăratul este o formă naturală de activitate pentru pisici, care le menține în formă și le ține mintea ocupată. În lipsa unor stimuli adecvați, o pisică se poate plictisi, devenind apatică sau chiar dezvoltând comportamente distructive. Prin urmare, structurile verticale — cum ar fi copacii de interior, rafturile dedicate sau ansamblurile de cățărat — nu sunt un moft. Ele sunt o necesitate reală pentru bunăstarea pisicii tale, oferindu-i nu doar un loc preferat, ci și o modalitate sănătoasă de a-și exprima comportamentele naturale. De ce pisicile au nevoie să stea cocoțate: mai mult decât un obicei, o necesitate Tendința pisicilor de a se cățăra și de a ocupa cele mai înalte locuri din locuință nu este nici moft, nici comportament aleatoriu. Este, de fapt, o combinație între instinct de supraviețuire, nevoie emoțională și stimulare fizică. Pentru o felină, accesul la spații verticale reprezintă echilibrul perfect între siguranță, control și confort. Amenajarea unor structuri verticale — cum ar fi rafturi special concepute, copaci pentru pisici sau mobilier adaptat — contribuie direct la starea ei de bine. Acestea nu doar că îi satisfac impulsurile naturale, dar și previn apariția comportamentelor nedorite, precum zgârierea excesivă, agresivitatea sau anxietatea. Mai mult, într-un mediu cu mai multe animale, astfel de spații pot reduce semnificativ riscul apariției conflictelor teritoriale. Citește și: Fetița și câinele care au învins pădurea siberiană: povestea Karinei și a credinciosului Naida