De ce nu au evoluat animalele de fermă ca să se apere de oameni? Foto: pexels.com Te-ai întrebat vreodată de ce câinii încep să alerge brusc prin casă sau de ce dau din coadă atunci când văd o persoană apropiată? O parte dintre răspunsuri ar putea veni dintr-o sursă neașteptată: vulpile. Experimentele realizate de cercetători pe vulpi argintii au arătat cât de repede pot apărea comportamente asemănătoare celor ale câinilor atunci când animalele sunt selectate, generație după generație, pentru blândețe. O echipă de oameni de știință a crescut în captivitate vulpi argintii, alegând pentru reproducere exemplarele care manifestau cel mai puțin teamă și agresivitate față de oameni. Procesul a fost repetat cu fiecare generație de pui, fără dresaj și cu un contact limitat cu oamenii. Rezultatele au apărut surprinzător de repede. După numai șase generații, unele vulpi începuseră să manifeste comportamente familiare proprietarilor de câini: dădeau din coadă când se apropiau oamenii, le lingeau mâinile și acceptau cu plăcere să fie mângâiate. Experimentul demonstrează cât de mult poate influența reproducerea selectivă comportamentul animalelor și oferă indicii despre procesul prin care animalele sălbatice au ajuns să trăiască alături de oameni. Cum schimbă reproducerea selectivă comportamentul animalelor Reproducerea selectivă presupune alegerea animalelor care prezintă anumite caracteristici și folosirea lor pentru obținerea generațiilor următoare. În cazul vulpilor argintii, cercetătorii au urmărit să transmită mai departe temperamentul blând și toleranța față de oameni. Această metodă stă la baza domesticirii, procesul prin care populațiile de animale s-au adaptat, de-a lungul multor generații, la viața în apropierea oamenilor. Câinii sunt considerați primele animale domesticite de oameni, strămoșii lor provenind din lupi. De-a lungul timpului, selecția unor trăsături comportamentale și fizice a contribuit la transformarea animalelor sălbatice în specii și rase adaptate vieții alături de oameni. Domesticirea nu presupune doar schimbări de comportament. Ea poate influența și aspectul fizic, capacitatea de a produce hrană sau alte caracteristici pe care oamenii le consideră utile. Citește și: Câinii intră într-o nouă fază a evoluției, potrivit oamenilor de știință Cum au influențat oamenii evoluția animalelor de fermă Experimentele realizate de cercetători pe vulpi argintii au arătat cât de repede pot apărea comportamente asemănătoare celor ale câinilor. Foto: pexels.com O altă echipă de cercetători a analizat genele unor animale domestice pentru a înțelege cum a influențat domesticirea evoluția acestora. Studiul a luat în calcul o gamă largă de caracteristici, de la culoarea blănii la capre și cai până la agresivitatea găinilor și capacitatea lor de a produce ouă. În agricultură, reproducerea selectivă este folosită de mult timp pentru obținerea unor animale cu trăsături considerate avantajoase. Fermierii pot alege găini care produc mai multe ouă, vaci care dau mai mult lapte sau exemplare cu un temperament mai calm, mai ușor de gestionat. Atunci când animalele cu aceste caracteristici sunt preferate pentru reproducere, genele asociate trăsăturilor respective au șanse mai mari să ajungă la generațiile următoare. În timp, caracteristicile urmărite devin mai frecvente în populație. Acesta este unul dintre mecanismele prin care domesticirea schimbă animalele: blândețea, productivitatea sau anumite culori ale blănii pot deveni tot mai comune de-a lungul generațiilor. În schimb, animalele agresive sau cele care produc mai puțină hrană pot fi excluse de la reproducere. În aceste condiții, ele au șanse mai mici să transmită urmașilor genele pe care le poartă. Astfel, în cazul animalelor de fermă, oamenii influențează direct ce trăsături sunt transmise mai departe. Selecția artificială poate orienta evoluția populațiilor în direcții care răspund nevoilor umane. Cum influențează oamenii evoluția animalelor sălbatice Influența oamenilor asupra evoluției nu se limitează la animalele domesticite. Chiar și în sălbăticie, activitățile umane pot schimba șansele de supraviețuire și reproducere ale diferitelor exemplare, fără ca oamenii să aleagă direct ce animale se împerechează. În general, animalele care au trăsături ce le ajută să evite vânătorii sau capturarea pot avea șanse mai mari să supraviețuiască și să se reproducă. Dacă aceste caracteristici sunt ereditare, ele pot deveni mai frecvente în populație, de-a lungul generațiilor. Un exemplu este cel al elefanților din Parcul Național Gorongosa, din Mozambic, studiați de cercetători în domeniul biologiei evolutive. În timpul războiului civil din țară, numeroși elefanți au fost vânați ilegal pentru fildeș. Unele femele se născuseră fără colți. Din acest motiv, ele erau mai puțin vizate de braconieri și aveau șanse mai mari să supraviețuiască și să se reproducă. Genele asociate absenței colților au fost astfel transmise mai departe, iar trăsătura a devenit mai răspândită în populație. Elefanții nu au dezvoltat în mod intenționat o metodă de apărare împotriva vânătorilor. Absența colților era o caracteristică existentă, care le-a oferit însă un avantaj în condițiile create de braconaj. În acest caz, presiunea exercitată de oameni a favorizat o trăsătură care creștea șansele de supraviețuire. Citește și: Cum au ajuns fluturii să vadă mai multe culori. Descoperirea care arată o cale surprinzătoare prin care evoluează creierul De la vulpile blânde la elefanții fără colți Influența oamenilor asupra evoluției nu se limitează la animalele domesticite. Foto: pexels.com Cele două exemple arată că oamenii pot influența evoluția animalelor în moduri diferite. În cazul vulpilor și al animalelor de fermă, selecția este făcută în mod deliberat, prin alegerea exemplarelor care prezintă caracteristicile dorite. În sălbăticie, efectele pot apărea indirect, potrivit The Conversation. Vânătoarea, braconajul și alte schimbări provocate de activitatea umană pot face ca unele trăsături să ofere un avantaj, în timp ce altele devin un dezavantaj. În ambele situații, diferențele dintre indivizi contează: animalele care supraviețuiesc și se reproduc transmit mai departe o parte dintre caracteristicile lor genetice. Așadar, data viitoare când câinele tău se cuibărește lângă tine sau își agită coada de bucurie, merită să-ți amintești de vulpile argintii. Experimentele realizate pe aceste animale arată cât de repede se pot modifica anumite comportamente atunci când oamenii influențează reproducerea, generație după generație.