Ecosistemul format pe munițiile naziste poate fi comparat cu un recif de corali din punctul de vedere al biodiversității. foto: captură video youtube În apele de pe coasta germană, în Golful Lübeck din Marea Baltică, se ascunde un peisaj subacvatic inedit: un „recif” format din mii de arme naziste abandonate la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Bombe, torpile și mine aruncate de pe barje s-au acumulat de-a lungul decadelor, formând un covor ruginit pe fundul mâlos și puțin adânc al golfului, care a fost inițial ignorat și uitat. Bombe, torpile și mine aruncate de pe barje s-au acumulat după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial Pe măsură ce zona a devenit populară pentru turiștii care practică jetski, kitesurfing sau doar se relaxează pe plajele nisipoase, armele s-au degradat treptat. Primele cercetări asupra acestui ecosistem neobișnuit au fost conduse de Andrey Vedenin, de la Institutul de Cercetare Senckenberg din Frankfurt am Main. El mărturisește că echipa sa se aștepta inițial să găsească un mediu lipsit de viață, toxic și periculos, dar realitatea a fost complet diferită. „Când submersibilul a transmis primele imagini, colegii mei au rămas fără cuvinte. A fost un moment extraordinar”, povestește Vedenin, potrivit The Guardian. Ecosistemul format pe munițiile naziste poate fi comparat cu un recif de corali În jurul armamentului corodat, mii de creaturi marine își găsiseră adăpost: pești, crabi, anemone, midii și stele de mare populau carcasele metalice și chiar buzunarele de explozibil. Zonele înconjurătoare, fără muniții, erau mult mai sărace în faună, cu doar aproximativ 8.000 de indivizi pe metru pătrat, în timp ce pe reciful subacvatic s-au contabilizat peste 40.000 de animale pe metru pătrat. Citește și: „Zăpada marină” poate menține oceanul în viață, conform noilor studii „Este fascinant cum viața reușește să prospere în locuri considerate extrem de periculoase”, spune Vedenin. „Chiar și obiectele create pentru distrugere devin acum un habitat dens pentru diverse specii marine.” Ecosistemul format pe munițiile naziste poate fi comparat cu un recif de corali din punctul de vedere al biodiversității. Creaturile marine se folosesc de structurile dure, oferind adăpost și oportunități de hrănire. Studiul evidențiază capacitatea naturii de a se adapta și de a se regenera chiar și după evenimente catastrofale, cum a fost al Doilea Război Mondial. În jurul armamentului corodat, mii de creaturi marine își găsiseră adăpost: pești, crabi, anemone, midii și stele de mare populau carcasele metalice și chiar buzunarele de explozibil Aproximativ 1,6 milioane de tone de arme au fost aruncate în largul coastelor germane Structurile artificiale subacvatice, precum epavele, platformele petroliere dezafectate sau parcurile eoliene offshore, pot crea habitate similare, înlocuind parțial zonele naturale pierdute prin activități umane. În Marea Baltică, între 1946 și 1948, aproximativ 1,6 milioane de tone de arme au fost aruncate în largul coastelor germane, unele în locuri special desemnate, altele pur și simplu în timpul transportului. Aceasta este prima documentare științifică a modului în care viața marină a reacționat la aceste „deșeuri” periculoase. Fenomenul nu este unic pentru Golful Lübeck. Experiența Golfului Lübeck se aliniază altor cazuri internaționale: în SUA, platformele petroliere scoase din uz au fost transformate în recife artificiale pentru corali, iar navele scufundate în Primul Război Mondial au devenit habitate pentru fauna sălbatică din râul Potomac, Maryland. În ciuda avertismentelor din anii 1990 privind „pericolul din adâncuri” și necesitatea îndepărtării munițiilor, cercetările recente demonstrează că aceste structuri artificiale pot avea un rol neașteptat în regenerarea vieții marine. Ele oferă suprafețe dure pentru colonizare, spații de protecție și puncte de hrănire, devenind, într-un fel, „refugii” pentru biodiversitate în zonele în care habitatul natural a fost distrus. Foto: DeepSea Monitoring Group