Imagine a unei lunci inundabile din câmpia joasă, cu o turmă de bour (bourul european). La realizarea reconstituirii peisajului a fost folosită ca bază o fotografie reală din natură, iar animalul dispărut a fost reprezentat cu ajutorul descrierilor paleontologice. Sursa foto: AI Cum arăta Câmpia Panonică în urmă cu 200 de ani, înainte ca marile lucrări de regularizare să schimbe cursurile râurilor? Dacă am fi putut privi atunci de la înălțime, am fi văzut brațe de apă șerpuitoare, mlaștini, pajiști inundate primăvara și păduri de luncă sau un peisaj asemănător celui de astăzi? Fotografiile din acea perioadă nu există, însă hărțile istorice, documentele și datele geologice și paleontologice le oferă cercetătorilor indicii importante. Acum, inteligența artificială (AI) poate transforma aceste informații în imagini fotorealiste, care ne ajută să înțelegem cum arătau peisajele în trecut. Cercetătorii de la Departamentul de Geografie a Mediului și a Peisajului din cadrul Facultății de Științe Naturale a Universității Eötvös Loránd (ELTE), din Ungaria, dezvoltă metode prin care datele științifice și instrumentele AI pot fi folosite pentru a reconstitui mediile naturale de altădată. Cum pot fi combinate hărțile istorice cu inteligența artificială Astăzi, oricine poate genera în câteva secunde o imagine cu ajutorul unei aplicații AI, folosind doar o descriere precum „mlaștină medievală în Câmpia Panonică”. Rezultatul poate părea convingător, dar asta nu înseamnă că reprezintă cu adevărat peisajul din perioada respectivă. Inteligența artificială nu înțelege întotdeauna corect modul în care funcționează un ecosistem sau caracteristicile geografice ale unei regiuni. Poate greși, de exemplu, felul în care se formează meandrele unui râu, locul în care apar zonele mlăștinoase sau tipurile de vegetație specifice unei anumite forme de relief. De aceea, cercetătorii subliniază că AI nu trebuie lăsată să inventeze singură conținutul imaginii. O reconstrucție credibilă pornește de la informații științifice, iar specialiștii stabilesc ce elemente trebuie să apară și cum trebuie să arate peisajul. Potrivit cercetărilor publicate de departamentul Universității ELTE, metoda presupune combinarea mai multor categorii de date. Fotografiile realizate pe teren și imaginile surprinse cu drone oferă indicii despre vegetație, aspectul suprafeței și caracterul vizual al unei regiuni. Hărțile istorice arată, în schimb, unde se aflau râurile, mlaștinile, pajiștile și pădurile. O sursă deosebit de valoroasă pentru reconstituirea peisajelor din Bazinul Carpatic este Prima Ridicare Topografică Militară, realizată la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Hărțile din acea perioadă surprind numeroase elemente ale rețelei hidrografice de dinaintea marilor lucrări de regularizare a râurilor, dar și întinderi de mlaștini, pajiști și păduri. Prin combinarea acestor documente cu fotografii ale peisajelor actuale, cercetătorii pot obține imagini mult mai realiste și mai precise din punct de vedere geografic decât prin simpla introducere a unei descrieri într-o aplicație de generare vizuală. Practic, fiecare sursă are un rol bine definit: harta stabilește structura peisajului, fotografiile oferă repere vizuale, datele științifice indică ce elemente sunt plauzibile, iar inteligența artificială le integrează într-o imagine unitară. Citește și: Inteligența Artificială scoate la iveală legătura dintre schimbările climatice și evoluția păsărilor Ce informații științifice pot ajuta la reconstituirea peisajelor Meandrele ample ale râului Tisa, în zona localității Nagykörű, așa cum apar pe prima hartă militară (harta a fost rotită în perspectivă, iar inscripțiile care ar fi putut distrage atenția au fost eliminate). Sursa foto: AI Metoda nu se limitează la hărți și fotografii. Experimentele cercetătorilor de la ELTE arată că inteligența artificială poate valorifica și volume mari de date științifice pentru a reda mai fidel aspectul unui mediu natural din trecut. De exemplu, pot fi folosite liste istorice cu speciile de plante care creșteau într-o anumită regiune, dar și rezultatele cercetărilor paleoecologice. Analizele polenului, studiile asupra cărbunelui vegetal și identificarea macrofosilelor oferă indicii despre vegetația și condițiile de mediu existente într-o anumită perioadă. Aceste informații îi ajută pe specialiști să stabilească ce plante puteau exista într-un anumit loc și ce tip de peisaj era compatibil cu datele descoperite. În acest fel, imaginile generate nu sunt doar spectaculoase, ci se bazează pe dovezi concrete. Inteligența artificială nu este o mașină a timpului Chiar dacă rezultatele pot arăta ca niște fotografii autentice, cercetătorii avertizează că reconstrucțiile nu trebuie confundate cu imagini reale din trecut. Același set de date poate genera mai multe reprezentări vizuale, ușor diferite între ele, dar la fel de plauzibile din punct de vedere științific. Tocmai de aceea, este important ca autorii să precizeze ce informații au folosit și prin ce metodă de inteligență artificială au realizat ilustrația. O vizualizare bună nu trebuie să fie doar frumoasă, ci și corectă, ușor de înțeles și informativă. Ea ar trebui să ajute publicul să observe legături și procese care sunt greu de imaginat doar pe baza unor tabele sau descrieri scrise. AI nu înlocuiește, așadar, expertiza cercetătorilor. Dimpotrivă, cu cât o imagine pare mai realistă, cu atât este mai important controlul științific asupra detaliilor pe care le prezintă. Citește și: Pisica ta s-ar putea să spună mai mult decât crezi, iar inteligența artificială începe să o înțeleagă Cum ar putea fi folosită tehnologia în contextul schimbărilor climatice Reconstituirea peisajului aceleiași zone, așa cum arăta la sfârșitul secolului al XVIII-lea, cu ajutorul inteligenței artificiale. Sursa foto: AI Reconstituirea peisajelor nu este utilă doar pentru a înțelege cum arătau regiunile în urmă cu sute sau mii de ani. Aceeași tehnologie poate fi folosită pentru a ilustra cum s-ar putea transforma un teritoriu în urma refacerii unei zone umede sau cum ar putea arăta un ecosistem afectat de secetă. Astfel, imaginile generate cu ajutorul AI ar putea deveni instrumente importante atât pentru protecția naturii, cât și pentru comunicarea rezultatelor științifice către publicul larg. Un exemplu este proiectul de popularizare a științei „Din trecut spre viitor – Istoria mediului din Bazinul Carpatic explicată pe înțelesul tuturor”, lansat recent în Ungaria. Acesta își propune să prezinte evoluția mediului din Bazinul Carpatic de-a lungul a aproximativ 30.000 de ani, de la ultima perioadă glaciară până la schimbările climatice din prezent și posibilele evoluții viitoare. Proiectul folosește rezultate științifice obținute prin analize de polen și sedimente, precum și prin cercetări de teren. Acestea sunt transformate în reconstrucții fotorealiste ale peisajelor, realizate cu sprijinul inteligenței artificiale. Inițiativa arată cum tehnologia poate face vizibile lumi care nu mai pot fi observate sau fotografiate în prezent. În spatele imaginilor nu se află însă simple presupuneri generate de un algoritm, ci hărți istorice, observații de teren, date paleoecologice și expertiza cercetătorilor.