Un câine care dă din coadă este automat fericit? Răzvan Radu, specialist în dresaj, a demontat cele mai cunoscute mituri despre comportamentul câinilor. Sursa foto: mmadpic / Alamy / Profimedia Convinși de ce am văzut în filme și de informațiile pe care le-am auzit încă din copilărie, credem că știm să interpretăm gesturile câinilor noștri. Dacă dau din coadă, sunt fericiți. S-a întors cu burtica în sus, deci vrea să fie mângâiat. Dar cât adevăr ascund aceste afirmații și câte dintre ele sunt mituri? Răzvan Radu, de la Asociația Chinologică Urban Dog Constanța, a oferit pentru zooland.ro un interviu în care a explicat ce ne transmit, de fapt, patrupezii prin comportamentul lor. Câinii comunică permanent, dar nu mereu înțelegem ce vor să ne transmită Nu pot vorbi, dar câinii noștri simt când suntem triști, supărați sau entuziasmați. Își dau seama când suntem bolnavi și se adaptează rutinei noastre. Și, în ciuda lipsei cuvintelor, comunică în mod constant cu noi, trebuie doar să fim atenți. „Câinii comunică permanent, chiar dacă nu folosesc cuvinte. Pentru a înțelege ceea ce ne transmit, trebuie să privim dincolo de gesturile pe care le-am transformat, uneori prea simplu, în ‘traduceri’: coada care se mișcă înseamnă fericire, burta expusă înseamnă invitație la mângâiere, iar linsul înseamnă iubire. Etologia canină ne arată însă că realitatea este mult mai complexă. Comportamentul trebuie analizat în funcție de context, de starea emoțională a animalului, de experiențele sale anterioare și de ansamblul semnalelor pe care le transmite în acel moment”, a subliniat Răzvan Radu. Câinele care dă din coadă nu este neapărat fericit Unul dintre gesturile pe care suntem convinși că știm să-l interpretăm este datul din coadă. Este clar că exprimă fericirea, nu? Poate, dacă a început să dea din coadă și să alerge în jurul nostru când ne-a văzut după o zi lungă în care am fost plecați. Uneori, însă, mișcarea cozii poate avea o cu totul altă semnificație. „Mișcarea cozii este un element important al comunicării canine, însă nu reprezintă un ‘termometru al fericirii’. Câinele poate să-și miște coada atunci când este bucuros, dar și atunci când este curios, foarte excitat, nesigur sau tensionat. Din punct de vedere etologic, este important să facem diferența între valența emoțională a unei experiențe și nivelul de activare comportamentală, cunoscut și sub termenul de arousal. Un animal poate fi foarte activat fiziologic fără ca starea respectivă să fie una pozitivă. De aceea, nu este suficient să privim coada. Trebuie să analizăm întregul corp. Este musculatura relaxată sau rigidă? Câinele se apropie sau încearcă să păstreze distanța? Urechile sunt într-o poziție naturală sau sunt retrase? Mișcările sunt fluide sau foarte controlate? Privirea este relaxată sau fixă? Și poziția cozii contează. O coadă ținută într-o anumită poziție, combinată cu un corp rigid, transmite un mesaj diferit de o coadă care se mișcă liber, în timp ce întregul corp este relaxat. Mai există și diferențe individuale. Conformația corporală, particularitățile rasei și chiar forma cozii pot modifica felul în care semnalele sunt exprimate și percepute. Așadar, regula corectă nu este ‘câinele dă din coadă = câinele este fericit’, ci ‘câinele folosește coada pentru a comunica, iar noi trebuie să interpretăm semnalul în context'”, a spus specialistul. Un câine care se întinde pe spate este gata pentru mângâiere? Nici faptul că s-a întors cu burtica în sus nu trebuie interpretat drept un semn clar că un câine își dorește mângâiere. „Această poziție este foarte des interpretată prin filtrul nostru uman. Într-un context relaxat, un câine se poate rostogoli pe spate pentru a solicita interacțiune sau contact fizic. Dacă își păstrează corpul suplu, se mișcă natural și caută activ apropierea, mângâierea poate fi într-adevăr binevenită. Dar poziția dorsală poate avea și o altă funcție. În comunicarea socială, câinii folosesc uneori postura corporală pentru a reduce tensiunea și a evita escaladarea unui conflict. Un animal care se simte presat poate adopta o poziție joasă sau se poate rostogoli pe spate fără ca aceasta să reprezinte o invitație la mângâiere. Diferența este vizibilă dacă învățăm să privim întregul corp. Un câine relaxat are o musculatură mai moale, mișcări fluide și poate căuta contactul. Un câine anxios poate deveni rigid, își poate întoarce capul, poate evita privirea sau poate prezenta alte semnale asociate disconfortului. De aceea, înainte de a pune mâna pe abdomenul câinelui, este mai bine să observăm dacă animalul ne cere realmente contactul sau încearcă să gestioneze o situație care îl face inconfortabil”, a subliniat Răzvan Radu. Câinele te-a lins pe față? Nu este mereu un gest de afecțiune Dacă ne gândim la un câine iubitor, una dintre primele imagini este cea în care vine, energic, și ne linge pe față sau pe mâini. Afecțiunea poate fi una dintre explicații, dar nu singura. „Linsul poate face parte din interacțiunea socială, dar nu trebuie redus la o singură explicație. Un câine poate linge pentru a obține atenție, pentru a iniția sau menține contactul social, datorită mirosului sau gustului pielii ori pentru că a învăţat că acest comportament produce reacție plăcută din partea omului. Aici intră în discuție și învățarea prin consecințe. Dacă animalul linge mâna, iar omul îl mângâie, îi vorbeşte sau îi oferă atenție, câinele poate învăța că linsul este o strategie eficientă pentru a obține interacțiune. Există însă și situații în care comportamentele de lins apar în contexte de disconfort. De exemplu, linsul rapid al buzelor sau al nasului poate apărea împreună cu alte semnale atunci când câinele este nesigur ori stresat. Nu înseamnă că fiecare lins este un semn de anxietate, ci că semnificația trebuie stabilită prin context. Este foarte importantă diferența dintre ‘Îmi linge mâna în timp ce vine spre mine, caută contactul și are corpul relaxat’ și ‘Își linge repetat buzele în timp ce este abordat, imobilizat sau pus într-o situație pe care încearcă să o evite’. Gestul poate fi asemănător, dar funcția comportamentală poate fi complet diferită”, a menționat Răzvan Radu. Un câine nu cască doar atunci când îi este somn Un comportament pe care îl observăm frecvent poate fi ușor de trecut cu vederea, iar un astfel de exemplu este căscatul. În anumite contexte, înseamnă că blănosului îi este somn, dar atunci când este asociat cu întoarcerea capului și evitarea privirii ar trebui să ne atragă atenția. „Acestea sunt exemple foarte bune pentru a înțelege cât de important este contextul în etologie. Căscatul poate fi asociat cu oboseala şi tranzițiile dintre diferite stări de activare, dar poate apărea și în contexte de stres sau conflict. Întoarcerea capului şi evitarea privirii pot avea, în anumite situații, rolul de a reduce intensitatea unei interacțiuni. Să ne imaginăm un câine care este certat de proprietar şi care întoarce capul. Interpretarea umană poate fi: ‘Nu mă ascultă’. Din perspectiva comportamentală, animalul poate transmite cu totul altceva: ‘Interacțiunea aceasta este prea intensă pentru mine și încerc să reduc presiunea’. Aceste comportamente sunt uneori descrise în literatura de specialitate în legătură cu gestionarea conflictului și a stresului social. Totuşi, trebuie să evităm transformarea lor într-un dicționar rigid. Un câine care cască după ce s-a trezit este într-o situație diferită de un câine care cască repetat în timpul unei proceduri veterinare. Din nou, contextul este cheia interpretării”, a completat Răzvan Radu. Comportamentele normale care pot părea problematice în viziunea oamenilor Ai mers cu cățelul în parc și ți-ai pierdut răbdarea pentru că „pierdea prea mult timp” să adulmece? Uneori, pentru că suntem pe grabă, nu acordăm suficientă atenție comportamentului animalului nostru de companie, etichetând gesturile rapid ca fiind problematice, deși sunt perfect normale, ignorându-le pe cele care ar trebui să ne pună pe gânduri. „Aici apare una dintre cele mai interesante diferențe dintre perspectiva omului și cea a câinelui. Unele comportamente sunt perfect normale din punct de vedere biologic, dar pot fi deranjante pentru proprietar. Adulmecarea intensă în timpul plimbării este un exemplu. Pentru om poate părea că animalul ‘pierde vremea’, însă pentru câine informația olfactivă are o valoare extraordinară. Nasul este unul dintre principalele sale instrumente de explorare a mediului. Prin miros, câinele poate obține informații despre ceea ce s-a întâmplat în jurul lui și despre alți indivizi. Din acest motiv, explorarea olfactivă este mult mai mult decât o simplă distragere. La fel, nevoia de odihnă, explorarea, marcarea olfactivă, alegerea unei anumite distanțe față de alți câini sau refuzul unei interacțiuni nu trebuie considerate automat probleme de comportament. În schimb, trebuie să fim atenți la schimbările față de comportamentul obișnuit al animalului. Dacă un câine devine brusc retras, iritabil, reactiv, evită atingerea, prezintă comportamente repetitive sau începe să reacționeze puternic în situații pe care înainte le tolera, este important să investigăm cauza. Un astfel de comportament poate avea o componentă emoțională, dar poate exista și o cauză medicală. Durerea, de exemplu, poate modifica semnificativ comportamentul unui animal. De aceea, etichetarea rapidă a câinelui drept ‘rău’, ‘dominant’ sau ‘încăpățânat’ poate ascunde problema reală. Un principiu foarte util este să ne întrebăm: Ce încearcă acest comportament să obțină sau ce încearcă animalul să evite? Această întrebare ne apropie mai mult de cauza comportamentului decât o etichetă”, a explicat Răzvan Radu. Citește și: Câinele tău cerșește mâncare la masă? Greșelile aparent nevinovate care îl învață acest obicei, explicate de Ciprian Cordoș, instructor canin EXCLUSIV Ce putem face pentru a înțelege mai bine ce vrea câinele să transmită Pentru a înțelege mai bine ce încearcă să ne transmită câinele nostru, nu trebuie să devenim peste noapte experți în comportament canin. Primul pas este mult mai simplu, să observăm mai atent și să renunțăm la interpretările automate pe care le-am învățat. „Primul lucru pe care îl putem face este să devenim observatori mai buni. În loc să urmărim un singur element: coada, urechile sau privirea, trebuie să analizăm ansamblul comportamental. Observăm postura corpului, tensiunea musculară, poziția cozii, urechile, orientarea capului, expresia facială, vocalizările, mișcarea și distanța față de stimul. Apoi analizăm contextul. Ce s-a întâmplat înainte? Ce face câinele imediat după? Se apropie sau se retrage? Comportamentul apare numai într-o anumită situație? Este nou sau îl observăm de mult timp? Acesta este, practic, începutul unei observații etologice corecte. Trebuie să ținem cont și de individ. Doi câini pot reacționa diferit la același stimul din cauza geneticii, experiențelor timpurii, socializării, proceselor de învățare și mediului în care trăiesc. Pentru informare, este recomandabil să alegem surse veterinare și specialiști în comportamentul animal care folosesc concepte moderne de etologie și știința învățării, în locul regulilor simpliste distribuite pe rețelele sociale. În cele din urmă, cred că înțelegerea câinelui începe printr-o schimbare de perspectivă. Nu trebuie să presupunem că animalul gândește exact ca un om. Dar nici nu trebuie să ignorăm faptul că are propriile sale stări emoționale, nevoi, mecanisme de învățare și strategii de adaptare. Câinele nu este un om care vorbește fără cuvinte. Este un animal cu o biologie și o lume senzorială proprie, iar limbajul său trebuie înțeles pornind de la această realitate. Cu cât învățăm mai bine să citim postura, mișcarea, expresia, mirosul, vocalizările și contextul, cu atât scade riscul să interpretăm greșit ceea ce ne transmite. Iar poate cea mai importantă lecție pentru orice proprietar este simplă: înainte să corectăm un comportament, ar trebui să încercăm să-l înțelegem. Pentru că, de foarte multe ori, câinele nu face pur și simplu ceva. Câinele comunică. Iar responsabilitatea noastră este să învățăm să-l ascultăm”, a încheiat Răzvan Radu. Citește și: Câinii se simt vinovați când greșesc? Daniel Manea, expert în dresaj canin, demontează mitul și spune cum se corectează, de fapt, comportamentele distructive. EXCLUSIV