Creatura asemănătoare păianjenului care avea coadă și trăia acum 100 de milioane de ani

Cu aproximativ 100 de milioane de ani în urmă, pe Pământ trăia o creatură neobișnuită, asemănătoare păianjenilor de astăzi, dar care prezenta o trăsătură surprinzătoare: o coadă lungă, flexibilă, atașată de abdomen.

În 2018, cercetătorii au descris oficial această specie dispărută, descoperirea oferind indicii importante despre evoluția timpurie a păianjenilor. Specia, identificată pe baza a două fosile masculine, a fost studiată tocmai pentru a răspunde unei întrebări vechi din biologia evolutivă: cum au apărut păianjenii moderni și în ce ordine s-au dezvoltat trăsăturile lor caracteristice?

Ce asemănări avea cu păianjenii moderni

Analiza detaliată a fosilelor, realizată cu ajutorul microscopiei de mare precizie și al imaginilor 3D, a arătat că această creatură împărtășea multe caracteristici esențiale cu păianjenii actuali:

• avea filiere și glande producătoare de mătase;
• dispunea de organe palpale, folosite pentru transferul spermei;
• avea patru perechi de picioare;
• prezenta o talie îngustă, cunoscută sub numele de pedicel, tipică păianjenilor.
• La prima vedere, planul general al corpului semăna foarte mult cu cel al unui păianjen modern.

Diferențele care au schimbat totul

Totuși, cercetătorii au observat și trăsături complet absente la păianjenii de azi. Abdomenul acestei creaturi era segmentat, o caracteristică pierdută la păianjenii moderni. Dar cea mai spectaculoasă diferență era apendicele lung, asemănător unui bici, atașat în partea din spate a corpului.

Această structură, numită telson flageliform, era formată din numeroase segmente mici, ceea ce îi conferea o flexibilitate ridicată. Structuri similare pot fi observate astăzi la scorpionii-bici, ceea ce sugerează o legătură evolutivă veche între aceste grupuri de arahnide, conform iflscience. 

La ce servea „coada”?

Funcția exactă a acestui apendice rămâne un mister, însă cercetătorii au propus mai multe ipoteze:

• ar fi putut avea un rol senzorial, ajutând animalul să își exploreze mediul;
• ar fi putut fi folosit ca mecanism defensiv, pentru a intimida prădătorii;
• ar fi putut servi drept mijloc de distragere, atrăgând atacurile asupra cozii;
• există chiar posibilitatea ca telsonul să se fi putut rupe, similar cu coada șopârlelor, oferind o șansă de evadare.

Era sau nu un păianjen adevărat?

Răspunsul nu este complet definitiv. Autorii studiului consideră că această creatură este fie cea mai veche ramură cunoscută a păianjenilor adevărați, fie un grup foarte apropiat, o „ramură soră” care a evoluat în paralel cu păianjenii moderni, dar nu le-a fost strămoș direct.

Descoperirea a avut un impact major asupra înțelegerii istoriei evolutive a păianjenilor, arătând că trăsăturile lor nu au apărut simultan, ci sub forma unui mozaic evolutiv, care combina elemente vechi cu adaptări noi. Această combinație neobișnuită de caracteristici a inspirat și numele speciei: Chimerarachne yingi, o referință la himera din mitologie, creatură alcătuită din părți diferite.

Citește și: O specie rară de păianjen, redescoperită după aproape trei decenii. Ce îl face cu adevărat deosebit?

Sursa foto: Gonzalo Giribet