Coastele Spaniei, tot mai populate de țestoase. foto pexels.com Coastele Spaniei, tot mai populate de țestoase: semnale biologice și de schimbări climatice. Țara înregistrează o creștere a cuiburilor de țestoase Caretta caretta, un semn al recuperării speciilor și al schimbărilor climatice. Monitorizarea și protecția sunt esențiale. De secole, țestoasele marine străbat oceanele, ghidate de instincte ancestrale și cicluri naturale ale Pământului. Astăzi, instinctul lor le conduce către teritorii noi, departe de plajele natale, atrase de un Mediteranean care se încălzește suficient pentru a susține viața, dar nu atât de mult încât să o pună în pericol. Întoarcerea țestoaselor pe coastele spaniole Pe coastele Spaniei, acest fenomen devine din ce în ce mai vizibil: țestoasele călătoare sosesc, se cuibăresc și, treptat, dau naștere unor noi generații. Această schimbare a modelelor migratorii reprezintă o oportunitate biologică, dar și o alertă ecologică: creșterea cuiburilor nu se datorează doar unei populații mai mari, rezultată din decenii de programe de conservare, ci și transformărilor profunde ale climei globale. Temperatura: factor decisiv pentru reproducere De secole, țestoasele marine străbat oceanele, ghidate de instincte ancestrale și cicluri naturale ale Pământului. foto: pexels.com Temperatura plajelor determină nu doar dacă o țestoasă va depune ouă, ci și sexul puilor. În multe zone tradiționale de cuibărit, căldura excesivă produce un dezechilibru, cu predominanță de femele. În schimb, coastele spaniole oferă temperaturi mai moderate, permițând apariția puilor masculi. Această realitate are două semnificații: Speranță pentru diversitatea genetică a speciei Indicator al încălzirii globale, care obligă țestoasele să-și adapteze comportamentele ancestrale Doar în Comunitatea Valenciană s-au înregistrat în acest an 16 cuiburi, un record fără precedent. Acestea aparțin unor populații hibride, cu gene mixte din Atlantic și Mediterană, mame sosite din America și tați născuți în Grecia sau Libia. Este un proces de „colonizare genetică” care marchează nașterea unei noi populații în Spania. Tehnologie pentru monitorizarea țestoaselor Țestoasele sunt urmărite cu dispozitive de telemetrie prin satelit, atașate pe carapace, permițând monitorizarea migrației și ritmurilor reproductive. De asemenea, puii crescuți în captivitate în primul an de viață sunt eliberați și monitorizați pentru a crește rata de supraviețuire. Riscurile crescute în mediul marin Țestoasele călătoare sosesc, se cuibăresc și, treptat, dau naștere unor noi generații în Spania. foto: pexels.com Mediul care le găzduiește le pune și în pericol: Poluarea: deșeuri plastice și pesticide afectează sistemul imunitar, hormonii și capacitatea reproductivă. Studiile recente identifică până la 39 de tipuri de pesticide în țestoase. Turismul și pescuitul: cuibăresc noaptea pentru liniște, însă plajele aglomerate cu lumini și zgomot le pot determina să renunțe la depunerea ouălor. Universitățile, alături de consiliile de mediu și ONG-uri precum Xaloc Mar, organizează patrule, tabere de voluntariat și campanii de conștientizare. Pescarii instruiți prin programul LIFE al UE învață să nu reintroducă țestoasele capturate accidental fără supraveghere. Exemplarele recuperate în centre specializate sunt ulterior eliberate cu markere pentru monitorizare, informează nationalgeographic.com.es. Indicatori ai sănătății ecosistemelor Țestoasele marine nu sunt doar locuitori ai oceanelor: ele reflectă starea mediului marin, acționând ca un indicator viu. Creșterea prezenței lor pe plajele spaniole nu este doar o curiozitate științifică, ci un semnal clar al transformării ecosistemelor. Citește și: Un bărbat riscă închisoarea în SUA pentru că a trimis 850 de țestoase în șosete către Hong Kong