Chihuahua are o moștenire genetică neașteptată. Urmele descoperite de cercetători în ADN. Foto: magnific.com Chihuahua este una dintre cele mai mici rase de câini din lume, dar trecutul său genetic ascunde câteva surprize. Un nou studiu arată că acești câini au păstrat în genomul lor anumite fragmente de ADN asociate cu coioții sălbatici. Descoperirea oferă noi informații despre originile Chihuahua și despre câinii care trăiau în America de Nord înainte de sosirea europenilor. Cercetătorii au folosit metode genetice moderne pentru a urmări proveniența diferitelor segmente de ADN. Rezultatele susțin ideea că Chihuahua nu are exclusiv o moștenire europeană, ci păstrează și elemente genetice provenite din populațiile de câini care existau în Americi înainte de contactul cu europenii. ADN-ul poate dezvălui trecutul unui animal ADN-ul funcționează ca un fel de arhivă biologică. Fiecare generație primește material genetic de la părinți, iar modificările apărute de-a lungul timpului pot lăsa urme care permit cercetătorilor să urmărească evoluția unei populații. Oamenii de știință pot compara genomurile unor animale diferite și pot identifica segmente genetice care au o origine comună. O echipă de cercetători de la Universitatea Stanford, din Statele Unite, a testat în acest scop două instrumente informatice noi, numite Gnomix și Gnofix. Aceste programe pot analiza simultan genomurile mai multor animale și pot estima originea unor porțiuni individuale de ADN, conform celor de la sciencealert.com. Metoda este cunoscută drept inferință a ascendenței locale. Cu ajutorul ei, cercetătorii pot determina ce strămoși au contribuit la anumite regiuni din genomul unui animal. Chihuahua păstrează urme genetice asociate cu coioții Analiza a scos la iveală o particularitate interesantă în cazul Chihuahua. Cercetătorii au identificat în genomul acestei rase segmente genetice care au legături cu coioții sălbatici (Canis latrans). Descoperirea este relevantă deoarece Chihuahua și Xoloitzcuintli, cunoscut și drept câinele mexican fără păr sau Xolo, sunt considerate rase cu o istorie genetică aparte. Foto: magnific.com Spre deosebire de multe dintre rasele moderne de câini, care au o origine predominant europeană, aceste două rase mexicane păstrează fragmente ale moștenirii genetice provenite de la câinii care trăiau în Lumea Nouă înainte de contactul cu europenii. Rezultatele obținute cu ajutorul Gnomix au confirmat această componentă nord-americană a istoriei lor genetice. Chihuahua și Xolo au urme diferite în genom Cercetarea a arătat că cele două rase nu au păstrat exact aceleași componente genetice. În cazul Chihuahua, cercetătorii au identificat segmente asociate cu ascendența coioților. La Xoloitzcuintli, situația este diferită. Peste 4% din genom prezintă o ascendență genetică asociată cu câinii arctici. Aceste rezultate arată cât de complicată poate fi istoria genetică a câinilor domestici. Rasele actuale nu sunt rezultatul unei singure linii evolutive. De-a lungul timpului, populațiile de câini s-au deplasat, s-au amestecat și au fost influențate de selecția făcută de oameni. Când au ajuns genele de coiot la Chihuahua? Studiul nu poate indica exact momentul în care segmentele de ADN asociate cu coioții au ajuns în linia genetică a Chihuahua. Totuși, cercetările anterioare sugerează că acest schimb genetic ar fi avut loc înainte de sosirea lui Cristofor Columb în Americi. Prin urmare, legătura genetică identificată nu pare să fie rezultatul unor evenimente recente. Cercetătorii nu pot spune însă cu certitudine cum a avut loc acest amestec. Nu se știe dacă împerecherea dintre câini și coioți a fost intenționată sau dacă a apărut accidental în anumite comunități. Au moștenit Chihuahua și trăsături de la coioți? Aici lucrurile devin mai complicate. Este tentant să asociem anumite caracteristici ale Chihuahua cu moștenirea genetică de la coioți. Urechile mari, vocalizările foarte expresive și comportamentul uneori independent pot aminti de aspectul sau comportamentul acestor animale sălbatice. Cu toate acestea, cercetătorii nu au suficiente dovezi pentru a afirma că aceste trăsături provin de la coioți. Personalitatea Chihuahua, inclusiv comportamentul său sigur pe sine în ciuda dimensiunilor foarte mici, nu poate fi atribuită automat acestor fragmente de ADN. Zoologa Jacqueline Boyd, care nu a participat la cercetare, atrage atenția că hibridizarea între canide sălbatice poate avea loc în anumite condiții. „În anumite condiții, coioții și lupii sălbatici se pot hibridiza în mod natural, în special în regiunile geografice în care trăsăturile comportamentale asemănătoare lupilor sunt avantajoase”, a explicat cercetătoarea. Prin urmare, existența unor segmente genetice comune nu este suficientă pentru a explica aspectul sau temperamentul actual al Chihuahua. Dimensiunea Chihuahua este, cel mai probabil, rezultatul selecției umane Unul dintre cele mai interesante aspecte este dimensiunea extrem de redusă a acestei rase. Cercetătorii consideră că statura Chihuahua este în principal rezultatul selecției artificiale. De-a lungul generațiilor, oamenii au favorizat câinii care prezentau anumite caracteristici, inclusiv dimensiuni mici. Există dovezi că în culturile mezoamericane de dinaintea contactului cu europenii existau câini de dimensiuni foarte mici. Totuși, nu este clar care este legătura exactă dintre acele animale și Chihuahua modern. Jacqueline Boyd subliniază că această parte a istoriei rasei rămâne încă insuficient cunoscută. „Există dovezi privind prezența unor câini de dimensiuni foarte mici în culturile mezoamericane de dinaintea contactului cu europenii, însă nu se știe cum se raportează aceștia la Chihuahua”, a precizat zoologa. Descoperirea schimbă perspectiva asupra originii rasei Noua cercetare nu demonstrează că Chihuahua este „jumătate câine, jumătate coiot” și nici că toate particularitățile rasei provin de la acest animal sălbatic. Ceea ce arată studiul este că genomul Chihuahua păstrează fragmente genetice cu origine asociată coioților, oferind o nouă perspectivă asupra istoriei sale. Descoperirea contribuie, în același timp, la înțelegerea câinilor din Lumea Nouă și a modului în care populațiile canine au evoluat înainte și după contactul cu europenii. Cercetarea a fost publicată în revista Nature Communications, iar utilizarea noilor instrumente genetice le oferă oamenilor de știință posibilitatea de a analiza mai precis amestecurile genetice care au contribuit la apariția raselor moderne de câini.