O descoperire uimitoare a unei echipe de cercetători români a captat atenția comunității științifice internaționale. Într-o peșteră aflată la granița dintre Grecia și Albania, oamenii de știință au identificat ceea ce este considerată cea mai mare pânză de păianjen descoperită vreodată – o structură naturală impresionantă care pare mai degrabă o „metropolă” subterană a arahnidelor decât o simplă colonie. O descoperire în Peștera de Sulf, care a impresionat lumea științifică Potrivit publicațiilor The New York Post și LiveScience, această rețea uriașă se întinde pe o suprafață de aproximativ 106 metri pătrați, acoperind pereții și tavanul unui coridor îngust, complet lipsit de lumină naturală, aflat în apropierea unei peșteri bogate în sulf. Pânza nu este o structură unitară, ci o aglomerație complexă de mii de mici construcții de mătase, fiecare în formă de pâlnie. Dispunerea lor, ordonată și interconectată, creează imaginea unui adevărat oraș subteran, construit din fire fine și translucide. Coordonatorul expediției, profesorul István Urák, biolog la Universitatea Sapientia din Transilvania, a descris momentul descoperirii ca fiind „copleșitor și profund emoționant”. „Trebuie să fii acolo ca să înțelegi senzația. Este un amestec de uimire, respect și recunoștință față de complexitatea naturii. Ceea ce am văzut depășește orice ne-am imaginat posibil”, a declarat cercetătorul. Pe lângă dimensiunile uriașe ale pânzei, surpriza a venit și din compoziția coloniei: două specii distincte de păianjeni trăiesc împreună în aceeași rețea. Una aparține familiei păianjenilor de hambar – specii obișnuite în zonele locuite de oameni – iar cealaltă este o specie mai mică, cunoscută popular drept păianjenul pitic. Citește și: Acesta e primul păianjen modificat genetic din lume. Produce mătase roșie fluorescentă și e de-a dreptul fascinant O colaborare neobișnuită între specii solitare Profesorul Urák a explicat că această coabitare masivă reprezintă o excepție remarcabilă în lumea arahnidelor: „Este un caz extrem de rar. Două specii complet diferite împart același habitat, construiesc împreună o rețea comună și par să colaboreze într-un mod care contrazice instinctele lor naturale. Este o lecție despre adaptare și echilibru ecologic.” Fenomenul este considerat unic în lume, întrucât ambele specii sunt, în mod normal, solitare și teritoriale. Viață în condiții extreme Peștera în care a fost descoperită colonia este un mediu ostil, marcat de întuneric permanent, umiditate ridicată și concentrații mari de gaze sulfuroase toxice. Cu toate acestea, păianjenii s-au adaptat perfect. Echipa română a identificat un ecosistem în miniatură, susținut de un lanț trofic extrem de ingenios: insectele de care se hrănesc păianjenii supraviețuiesc datorită unor microorganisme specializate în descompunerea sulfului. Astfel, viața persistă chiar și în locuri unde pare imposibilă. O nouă perspectivă asupra lumii subterane Descoperirea oferă o imagine fascinantă asupra complexității ecosistemelor subterane și a capacității vieții de a se adapta în medii extreme. Pânza uriașă și colonia mixtă de păianjeni reprezintă o dovadă spectaculoasă a echilibrului natural, a cooperării biologice și a rezilienței ecosistemelor ascunse ale Pământului. „Această descoperire nu este doar despre o pânză uriașă. Este despre viață, adaptare și interdependență – despre cum natura găsește mereu o cale să supraviețuiască, indiferent de condiții”, a concluzionat profesorul Urák. Cercetarea românilor este în prezent analizată de specialiști internaționali și ar putea fi inclusă în Cartea Recordurilor, ca fiind cea mai mare și mai complexă rețea de pânze de păianjen documentată vreodată.