Cele mai puternice furtuni „nor’easters” de pe Coasta de Est a SUA devin mai intense pe măsură ce clima se încălzește, sugerează un studiu

Cele mai puternice furtuni „nor’easters” de pe Coasta de Est a SUA devin mai intense pe măsură ce clima se încălzește. Un nou studiu arată că cele mai puternice furtuni de tip nor’easter s-au intensificat în ultimii 80 de ani, cu o creștere de 6% a vitezei maxime a vântului.

Cele mai violente nor’easters — un tip de furtună nord-atlantică ce poate produce efecte devastatoare de-a lungul Coastei de Est a SUA — par să devină mai intense pe măsură ce planeta se încălzește, potrivit unui nou studiu. Cercetătorii au descoperit că vitezele maxime ale vântului și cantitatea de precipitații pe oră ale celor mai puternice furtuni au crescut din 1940 încoace.

Cele mai puternice furtuni „nor’easters”, pe Coasta de Est a SUA

Tendințele identificate au „implicații profunde” pentru locuitorii de pe Coasta de Est a Americii de Nord, având în vedere că aceste furtuni aduc vânturi distructive, ninsori abundente și inundații costiere majore, au raportat cercetătorii într-un articol publicat pe 14 iulie în revista PNAS.

„Deși nu există o tendință clară în intensitatea medie a furtunilor nor’easters, am descoperit că cele mai puternice furtuni — care produc cele mai mari pagube și au cel mai mare impact — devin într-adevăr mai intense”, a declarat pentru Live Science co-autorul studiului, Michael Mann, profesor la Departamentul de Științe ale Pământului și Mediului din cadrul Universității Pennsylvania.

Ce sunt furtunile nor’easters

Nor’easters sunt un tip de ciclon extratropical (ETC) — furtuni care se formează în afara tropicelor — și care iau naștere de-a lungul Coastei de Est a SUA, în special din toamnă târzie până la începutul primăverii. Aceste furtuni provoacă adesea distrugeri severe și perturbări sociale, deoarece trec peste zone dens populate, precum Boston, New York și Washington, D.C.

Printre cele mai cunoscute furtuni nor’easters se numără „Furtuna Perfectă” din 1991; „Furtuna Secolului” din 1993 — una dintre cele mai mortale, care a ucis 208 persoane; „Snowmageddon” din 2010; și viscolul din ianuarie 2018.

Având în vedere posibilele consecințe, este crucial să înțelegem cum se modifică aceste furtuni ca urmare a schimbărilor climatice generate de om, au subliniat autorii. Totuși, nor’easters au primit, în mod tradițional, mult mai puțină atenție din partea cercetătorilor în climat comparativ cu cicloanele tropicale.

Intensitate mai mare, dar frecvență incertă

Există un consens general printre climatologi că numărul ciclonilor extratropicali ar putea scădea odată cu încălzirea Arcticii, care reduce diferența de temperatură dintre regiunile polare și cele subtropicale. Totuși, există mai puțină unanimitate cu privire la posibilele schimbări viitoare în intensitatea acestor furtuni.

Pentru a aborda aceste întrebări, Mann și colegii săi au creat un „atlas virtual” al furtunilor nor’easters, folosind un algoritm de urmărire a cicloanelor aplicat pe un set de date climatice ce acoperă perioada 1940–prezent.

Astfel, echipa a identificat 900 de furtuni în acest interval — o medie de aproximativ 11 pe an. Cercetătorii s-au concentrat pe două caracteristici-cheie: intensitatea, măsurată prin viteza maximă a vântului, și cantitatea medie de precipitații pe oră.

Rezultatele au arătat o creștere mică și nesemnificativă statistic a intensității medii a tuturor furtunilor. Însă, în cazul celor mai puternice, s-a observat o tendință clară de intensificare de-a lungul timpului — cu cât furtuna era mai puternică, cu atât această tendință era mai pronunțată.

Creștere cu 6% a vitezei vântului la furtunile extreme

Pentru nor’easters cele mai intense — cele din top 1% — cercetătorii au constatat că viteza maximă a vântului a crescut, în 85 de ani, de la aproximativ 111 km/h la circa 119 km/h (o creștere de aproximativ 6%).

Această creștere aparent modestă înseamnă, însă, o majorare de aproximativ 20% a potențialului distructiv al furtunilor, a precizat Mann.

Tendințele observate privind intensitatea și rata precipitațiilor par să fie determinate de creșterea temperaturii oceanice și de capacitatea mai mare a unei atmosfere mai calde de a reține umezeală, au explicat autorii.

Riscuri majore pentru Coasta de Est

Allison Michaelis, profesoară la Departamentul de Științe ale Pământului, Atmosferei și Mediului din cadrul Universității Northern Illinois, care nu a participat la studiu, a declarat pentru Live Science că cercetarea adaugă „un context important” privind evoluția istorică a acestor furtuni.

„Implicația practică cea mai importantă, așa cum au notat și autorii, este riscul crescut de inundații costiere de-a lungul Coastei de Est, care ar afecta direct populația, proprietățile și infrastructura”, a spus Michaelis.

Paradoxal, furtunile mai intense pot crește și probabilitatea unor episoade de frig extrem în regiunile interioare de pe Coasta de Est, deoarece pot atrage aer rece dinspre nord, așa cum s-a întâmplat în regiunea Mid-Atlantic în timpul viscolului din ianuarie 2018.

„Posibilitatea apariției unor super-furtuni nor’easters în viitor, similare cu „Furtuna Secolului” din 1993 sau „Snowmageddon” din februarie 2010, sugerează perspective de ninsori paralizante, valuri de furtună periculoase și episoade de frig extrem, subliniind nevoia urgentă de eforturi coordonate pentru a evalua și a atenua impactul devastator al unor astfel de evenimente”, au scris autorii în articol.

Confirmări din alte studii

Edmund Chang, profesor la Școala de Științe Marine și Atmosferice a Universității Stony Brook, care nu a participat la studiu, a declarat pentru Live Science că cercetarea a fost „în mare parte bine realizată”, iar datele susțin concluziile.

Studii anterioare publicate de Chang și colegii săi au prognozat că intensitatea furtunilor din nord-estul SUA va crește odată cu încălzirea globală, ceea ce înseamnă că numărul furtunilor puternice ar putea fi mai mare în această regiune.

„Rezultatele studiului publicat în PNAS sunt în concordanță cu aceste proiecții, dar sugerează că intensificarea furtunilor în regiune ar putea apărea mai devreme decât prezic modelele climatice”, a spus Chang.

Citește și: Pământul pare să dezvolte noi „anotimpuri” create de om, nemaiîntâlnite până acum, potrivit unui nou studiu