Cea mai înaltă specie de pasăre cunoscută vreodată. Indiciu: a fost singura cu adevărat „fără aripi”

Cea mai înaltă specie de pasăre cunoscută vreodată a dispărut acum. Indiciu: a fost singura cu adevărat „fără aripi” și a cutreierat Pământul până în anul 1400 d.Hr. Când ne gândim la păsări, mintea ne zboară automat către cer, dar nu toate păsările zboară.

Luați ca exemplu pinguinul imperial. Oamenii de știință estimează că această specie și-a pierdut abilitatea de a zbura în urmă cu aproximativ 60 de milioane de ani. Motivul este simplu: evoluția i-a împins să devină înotători agili, în loc de zburători aerieni.

Cea mai înaltă specie de pasăre cunoscută: moa

Procesul evolutiv a determinat multe păsări să renunțe la zbor în favoarea unui corp mai bine adaptat mediului lor. Struțul, de exemplu, a sacrificat zborul pentru o dimensiune mai mare (zborul devine mai dificil pe măsură ce corpul este mai greu). Astfel, a rezultat o specie mare, terestră, perfect adaptată peisajelor deschise din Africa.

Iar ceea ce struțul a pierdut la capitolul viteză de zbor, a compensat cu abilitatea de a fugi extrem de repede (struții pot atinge viteze de până la 65 km/h).

În general, când păsările își pierd abilitatea de a zbura, este din două motive: fie pentru a deveni înotători mai eficienți (cum este cazul pinguinilor imperiali), fie pentru a-și mări dimensiunea (precum struțul). Prin urmare, căutând cea mai mare pasăre din toate timpurile, e logic să ne uităm la speciile care nu zboară.

Și exact acolo găsim câștigătorul: moa gigant din Insula de Sud a Noii Zeelande. Iată povestea sa evolutivă – de la apariție la extincție.

Moa gigant, cea mai înaltă pasăre de pe Terra

De-a lungul timpului, au apărut în diferite părți ale lumii specii de păsări care nu zburau. Dar puține se pot compara, ca mărime, cu moa gigant (Dinornis robustus). Când își întindea gâtul lung, putea atinge o înălțime de 3,6–4 metri, iar greutatea sa ajungea la 270 kilograme. Această pasăre uriașă, erbivoră, a dominat pădurile Noii Zeelande până la dispariția sa în jurul anului 1450 d.Hr.

Spre deosebire de struți sau emu, care încă au aripi vizibile (deși inutile pentru zbor), moa era complet lipsită de aripi – nu avea nici măcar oasele vestigiale care trădează trecutul zburător al păsărilor. Aceasta face din moa una dintre puținele păsări cunoscute care au evoluat într-o formă cu adevărat lipsită de aripi.

Ce trebuie să știi despre moa

Călătoria evolutivă a moa a început acum zeci de milioane de ani, când strămoșii săi au ajuns în Noua Zeelandă – probabil prin zbor sau plutind pe resturi de vegetație, când continentul era mai aproape de alte mase sudice de uscat.

Odată izolați, păsările au întâlnit un mediu unic: Noua Zeelandă nu avea mamifere terestre native (cu excepția câtorva specii de lilieci), ceea ce a permis păsărilor să ocupe nișele ecologice rezervate în mod normal mamiferelor erbivore. În lipsa prădătorilor mari, dimensiunea a devenit un avantaj, nu un dezavantaj, potrivit forbes.com.

În timp, unele specii de moa au evoluat în adevărați giganți. Moa gigant din Insula de Sud cutreiera văi împădurite și pășuni, hrănindu-se cu ferigi, arbuști și frunze de la înălțime, ajungând la surse de hrană inaccesibile altor animale. Picioarele sale lungi și gâtul flexibil îi permiteau să pască la înălțimi diferite, asemenea unei girafe moderne.

Ce prădător avea moa

Singurul prădător cunoscut al moa adulte era vulturul Haast, o altă specie nativă din Noua Zeelandă și totodată cel mai mare vultur cunoscut din istorie. Chiar și așa, moa adulte erau greu de doborât.

Totul s-a schimbat odată cu sosirea oamenilor – mai exact, a populației Māori, în jurul secolului al XIII-lea. Neavând teamă de oameni și fără mecanisme de apărare evolutive, populațiile de moa au fost decimate rapid din cauza vânătorii excesive și a distrugerii habitatului. În mai puțin de două secole de la sosirea oamenilor, moa gigant – alături de celelalte opt specii de moa – a dispărut complet.

O pasăre fără aripi, cu comportament de mamifer erbivor

Ceea ce face moa cu adevărat fascinantă nu este doar dimensiunea sa, ci modul în care se abate de la trăsăturile tipice păsărilor.

Nu zbura, nu avea aripi și ocupa în ecosistem un rol similar cu al mamiferelor erbivore – mai degrabă o „dinozaură cu pene” decât o pasăre modernă.

Astăzi, moștenirea moa supraviețuiește prin fosilele descoperite și prin poveștile păstrate în tradiția orală a Māori. O amintire tăcută a unei ere în care păsările uriașe dominau lumea.

Citește și: „Prințul Dragon”, noua rudă a lui T. rex descoperită, care a cutreierat Mongolia acum 86 de milioane de ani