O reacție care pare amuzantă pentru noi poate însemna stres pentru un animal. Sursa foto: Panthermedia / Profimedia O pisică sare cât colo la vederea unui castravete, un câine o ia la fugă când întâlnește un obiect cu care nu s-a mai întâlnit, iar internetul se umple de videoclipuri care strâng milioane de vizualizări. Reacțiile animalelor pot părea de-a dreptul comice, mai ales când sunt surprinse pe neașteptate, dar ce simte, de fapt, animalul în acele momente? Dr. Horia Grațian Cioflica a vorbit într-un interviu acordat pentru zooland.ro despre mecanismele din spatele unei reacții aparent amuzante și despre stresul la care pot fi supuse atunci când stăpânii le provoacă intenționat astfel de reacții. De ce se sperie animalele de obiecte banale, precum castraveții sau un aspirator Indiferent de rețeaua socială pe care intrăm, vedem cel puțin un filmuleț cu animale. La prima vedere, sunt amuzante și stârnesc hohote de râs: pisici care sar câțiva metri la vederea unui castravete sau a unei folii de aluminiu, ori câini care se ascund atunci când pornește aspiratorul. De puține ori ne gândim, însă, la cum se simt, de fapt, acele animale. „Din perspectiva psihologiei canine și feline, există două procese esențiale și complementare în dezvoltarea unui animal: socializarea și familiarizarea. Socializarea presupune interacțiunea cu alți indivizi din aceeași specie, în timp ce familiarizarea reprezintă procesul prin care animalul ajunge să cunoască și să accepte mediul înconjurător. Reacțiile de teamă la anumite sunete, obiecte sau situații necunoscute sunt, de multe ori, rezultatul unei familiarizări insuficiente. Practic, animalul resimte teama de necunoscut și reacționează în consecință. De aceea, responsabilitatea noastră, în calitate de proprietari, este să le oferim animalelor oportunități constante de socializare și familiarizare, respectând ritmul și nevoile fiecăruia”, a explicat Dr. Horia Grațian Cioflica, medic veterinar în cadrul cabinetului MuffyVet din Cluj. La fel ca oamenii, animalele pot avea reacții diferite în fața acelorași stimuli. Faptul că ai avut în trecut un câine care dormea liniștit în timpul focurilor de artificii, de exemplu, nu înseamnă că un alt patruped va fi la fel de relaxat în condiții similare. „Fiecare animal de companie trebuie familiarizat încă din primele etape de dezvoltare cu mediul în care urmează să trăiască. Proprietarii trebuie să anticipeze stilul de viață și condițiile în care animalul va fi crescut, astfel încât acesta să poată fi expus treptat la diferiți stimuli: zgomote, obiecte, persoane sau situații noi. În acest fel, animalul învață să gestioneze mai ușor experiențele cotidiene. Atunci când această familiarizare lipsește sau este insuficientă, chiar și stimulii care ni se par banali pot declanșa reacții intense de frică sau anxietate. Practic, ceea ce pentru noi este ceva obișnuit poate reprezenta, pentru animal, o amenințare necunoscută”, a menționat medicul veterinar. Fuga, lupta sau înghețarea. De ce unele animale rămân nemișcate când se sperie Nu orice animal speriat o să fugă sau o să se ascundă. Uneori, rămâne nemișcat, fără a încerca măcar să se apere. Am putea interpreta această reacție drept o manifestare de calm sau de indiferență, dar lucrurile pot sta exact pe dos. „Nemișcarea poate fi un semn clar de frică. În general, există trei reacții principale ale animalelor în fața unui factor de stres sau a unui posibil pericol: fuga, lupta și înghețarea/impietritul. Modul în care reacționează fiecare animal depinde de mai mulți factori, precum vârsta, sexul, mediul în care trăiește, experiențele anterioare și nivelul de socializare și familiarizare. Prin urmare, faptul că un animal rămâne nemișcat nu înseamnă că este calm sau că nu percepe pericolul. Dimpotrivă, poate fi o manifestare a unei stări intense de teamă și stres”, a spus Dr. Horia Grațian Cioflica. Cum recunoaștem stresul la câini și pisici, chiar dacă reacțiile lor ne fac să râdem Animalele nu ne pot spune în cuvinte că le este teamă, că sunt copleșite de un zgomot sau că o anumită situație le provoacă disconfort. Asta nu înseamnă însă că nu comunică. Dimpotrivă, reacțiile lor, chiar și cele „banale”, pot transmite informații prețioase. „Animalele comunică permanent prin limbajul corpului, expresii faciale și poziționare. Aceste semnale ne pot indica dacă un animal se află într-o stare de stres, teamă sau disconfort. La pisici, de exemplu, putem observa o poziție a corpului apropiată de sol, urechi orientate spre spate, blana zbârlită de-a lungul coloanei vertebrale, linsul excesiv, mișcări bruște ale capului sau ochilor, semne de hipervigilență, precum și mârâit, șuierat sau mieunat excesiv. În cazul câinilor, printre semnele care pot indica stresul se numără căscatul repetat, schimbările frecvente și agitate ale poziției corpului, lătratul excesiv și manifestările de neliniște. Este important să învățăm să recunoaștem aceste semnale și să nu interpretăm automat reacțiile animalelor ca fiind amuzante. În spatele lor se poate afla o stare reală de disconfort”, a adăugat Horia Grațian Cioflica. Citește și: Ai mai multe pisici în casă? Semnele că una dintre ele trăiește în stres fără să îți dai seama EXCLUSIV Ce se întâmplă când îți sperii intenționat animalul pentru un videoclip amuzant Uneori, reacțiile animalelor sunt surprinse cu totul întâmplător. Dar atunci când îi provoci intenționat o stare de teamă numai pentru a obține imagini care să adune vizualizări nu mai este vorba despre o simplă glumă. Efectele nu se termină odată cu filmarea, iar repetarea unor experiențe stresante poate influența comportamentul animalului. „Nu este recomandat să expunem intenționat animalele la factori de stres acut doar pentru a obține reacții spectaculoase sau amuzante. Repetarea unor astfel de experiențe poate amplifica frica și anxietatea, poate favoriza apariția unor probleme comportamentale și poate afecta starea generală de bine a animalului, inclusiv după încheierea situației respective. Dacă ne dorim să schimbăm sau să corectăm anumite comportamente, intervenția trebuie realizată gradual, prin expunere controlată, în pași mici și repetați, fără a depăși pragul de toleranță al animalului. Durata procesului diferă de la un individ la altul și depinde de factori precum vârsta, sexul, rasa, mediul de viață și experiențele anterioare. Este esențial să înțelegem că animalele nu trebuie puse în situații de teamă pentru divertismentul nostru. Responsabilitatea noastră este să le oferim siguranță, încredere și un mediu în care să se poată dezvolta armonios”, a spus Dr. Horia Grațian Cioflica. Citește și: De ce torc pisicile, de fapt? Sunetul pe care îl asociem cu fericirea poate ascunde și un disconfort: „Poate transmite și ‘mă doare’, nu doar ‘mă simt bine’” EXCLUSIV