Ecosisteme modelate de „inginerii naturii”. foto: AI Un nou studiu științific sugerează că o soluție naturală, neașteptată și extrem de eficientă în lupta împotriva schimbărilor climatice ar putea fi reprezentată de castori. Cercetarea realizată în Elveția arată că zonele umede create de aceste animale au capacitatea de a capta și stoca cantități considerabile de carbon, contribuind astfel la reducerea concentrației gazelor cu efect de seră din atmosferă. Ecosisteme modelate de „inginerii naturii” Studiul are implicații importante pentru reintroducerea speciei Castor fiber în Europa. După secole de vânătoare intensă, care au dus specia aproape de dispariție, populațiile de castori eurasiatici sunt acum în curs de refacere. Dacă rezultatele observate în Elveția sunt confirmate și în alte regiuni, aceste animale ar putea deveni aliați importanți în combaterea schimbărilor climatice — și asta fără investiții majore în infrastructură sau tehnologii costisitoare. Autorul principal al studiului, Lukas Hallberg, cercetător la University of Birmingham, a subliniat că, deși castorii nu pot rezolva singuri criza climatică, ei pot contribui discret, dar eficient, la creșterea capacității peisajelor fluviale de a stoca carbon pe termen lung. Practic, prin construirea barajelor și a iazurilor, castorii transformă cursurile de apă în adevărate rezervoare naturale de carbon, care absorb anual mai mult carbon decât eliberează. foto: AI Cum a fost realizată cercetarea Rezultatele au fost publicate pe 18 martie în revista științifică Communications Earth & Environment. Echipa de cercetători a analizat un segment de aproximativ 0,8 kilometri de pârâu din nordul Elveției, unde activitatea castorilor a remodelat complet mediul. Înainte de 2010, zona era caracterizată de o câmpie inundabilă împădurită. Odată cu introducerea castorilor, mulți copaci au fost doborâți pentru construirea barajelor, ceea ce a permis luminii să pătrundă mai ușor și a favorizat dezvoltarea vegetației joase și a algelor. Astfel, ecosistemul s-a transformat dintr-o pădure riverană într-o zonă umedă complexă, cu iazuri și sedimente bogate. Pentru a evalua impactul asupra ciclului carbonului, cercetătorii au măsurat: cantitatea de carbon dizolvat în apă, emisiile de carbon eliberate în atmosferă, carbonul stocat în sedimente, biomasă vegetală și lemn mort. Au fost colectate probe din sedimente și din pădurea înconjurătoare, precum și mostre de plante și alge. În paralel, a fost analizat debitul pârâului, nivelul apei, salinitatea și transportul sedimentelor — factori esențiali pentru înțelegerea fluxurilor de carbon. Citește și: Castorul sălbatic, zărit în rezervația naturală Pensthorpe după patru secole de absență Rezultatele: un „aspirator” natural de carbon Analiza a arătat că zona umedă creată de castori funcționează ca o chiuvetă netă de carbon, stocând anual între 98 și 133 de tone metrice de carbon (echivalentul a 108–146 tone scurte). Această cantitate corespunde emisiilor generate de arderea a aproximativ 832–1.129 de barili de petrol. La scară națională, cercetătorii estimează că, în zonele elvețiene potrivite pentru recolonizarea castorilor, zonele umede formate ar putea compensa între 1,2% și 1,8% din emisiile anuale de carbon ale țării. foto: freepik.com Totuși, specialiștii atrag atenția că studiul s-a concentrat pe un singur sit, iar capacitatea de stocare a carbonului poate varia în funcție de climă, tipul de sol, vegetație și densitatea populației de castori. Chiar și așa, concluzia este clară: utilizarea proceselor naturale poate fi nu doar benefică pentru mediu, ci și rentabilă din punct de vedere economic. Schimbarea percepției asupra castorilor Emily Fairfax, profesor asistent la University of Minnesota, care nu a participat la studiu, consideră că rezultatele sunt deosebit de importante pentru combaterea unei idei greșite frecvente: aceea că zonele umede emit metan și, prin urmare, restaurarea lor nu ar fi justificată. Ea subliniază că iazurile de castori pot funcționa ca depozite stabile și durabile de carbon. În plus, ecosistemele create de castori cresc reziliența peisajelor la incendii severe, prevenind eliberarea bruscă a unor cantități mari de carbon stocate în vegetație. Citește și: Cât de periculos este castorul? Adevărul despre unul dintre cele mai ingenioase animale din natură O revenire cu impact climatic Istoric, castorii au fost vânați intens atât în Europa, cât și în America de Nord, ceea ce a dus la dispariția multor zone umede bogate în carbon. Pe măsură ce populațiile încep să se refacă, oamenii de știință înțeleg tot mai bine rolul lor esențial în reglarea ciclului carbonului. Un studiu anterior realizat în Rocky Mountain National Park a estimat că zonele umede active de castori pot reprezenta până la 23% din stocarea totală de carbon a peisajului local. Acest lucru sugerează că reintroducerea pe scară largă a castorilor ar putea avea un impact semnificativ asupra bugetelor regionale de carbon. În concluzie, deși castorii nu sunt o soluție miraculoasă pentru criza climatică, dovezile indică faptul că pot deveni un aliat valoros în strategiile de restaurare ecologică. Așa cum glumesc unii cercetători din domeniu: „Pentru aproape orice problemă ecologică, există un castor potrivit.” Sursa: livescience.com