Calamarul vampir sau „fosila vie”, noua descoperire a cercetătorilor. VIDEO

Timp de decenii, evoluția cefalopodelor, grupul spectaculos care include calmarii, sepiile și caracatițele, a avut o verigă lipsă. Cercetătorii nu știau exact cum și când s-a produs separarea dintre strămoșii asemănători calamarilor și caracatițele moderne. Răspunsul, sugerează acum oamenii de știință, a fost ascuns milioane de ani în adâncurile oceanului, sub forma unei creaturi enigmatice: calamarul vampir.

Calamarul vampir are cromozomi similari celor ai altor specii de calamari şi sepii, deşi face parte din ordinul octopodelor

Vampyroteuthis infernalis este o specie rar întâlnită, cu un aspect care pare desprins dintr-un film SF: ochi mari și strălucitori, opt brațe unite de o membrană, asemănătoare celor ale caracatițelor, și o colorit roșu-închis, dramatic. În ciuda numelui său, nu este un monstru al adâncurilor, ci o relicvă vie a istoriei evolutive. Recent, cercetătorii au reușit pentru prima dată să îi secvențieze complet genomul, iar descoperirile sunt remarcabile.

Analiza genetică arată că, deși calamarul vampir este clasificat din punct de vedere evolutiv mai aproape de caracatițe, cromozomii săi seamănă surprinzător de mult cu cei ai calmarilor și sepiilor. Acest paradox biologic a fost descris într-un studiu publicat pe 27 noiembrie în revista iScience și oferă o fereastră unică spre trecutul îndepărtat al cefalopodelor.

El reflectă structura genetică a strămoșului comun al calmarilor și caracatițelor, care ar fi trăit acum aproximativ 300 de milioane de ani, înainte ca cele două linii evolutive să se separe definitiv. Din acest motiv, cercetătorii îl descriu drept o „fosilă vie” – un organism modern care păstrează trăsături genetice extrem de vechi, conform livescience.com. 

Pe arborele evolutiv al cefalopodelor, calamarul vampir este mai apropiat de caracatițe, însă s-a desprins de restul grupului într-o etapă foarte timpurie a evoluției. Potrivit coordonatorului studiului, Oleg Simakov, de la Universitatea din Viena, această separare a avut loc cu mult înainte ca trăsăturile tipice caracatițelor moderne să se stabilizeze. Practic, calamarul vampir reprezintă o ramură timpurie, conservată, a acestui arbore evolutiv.

Raritatea extremă a speciei

Pentru realizarea studiului, echipa de cercetători a avut la dispoziție un singur exemplar, obținut accidental în timpul unei expediții științifice în Oceanul Pacific de Vest. Raritatea extremă a speciei a făcut imposibilă compararea cu alte exemplare. ADN-ul a fost secvențiat folosind tehnologia avansată PacBio, iar genomul rezultat a fost comparat cu cel al altor cefalopode, precum argonautul, caracatița comună și caracatița crețată.

Rezultatele sunt impresionante: genomul calamarului vampir conține aproximativ 11 miliarde de perechi de baze, fiind de aproape patru ori mai mare decât genomul uman și cel mai mare genom de cefalopod secvențiat până în prezent.

Spre deosebire de caracatițele moderne, cunoscute pentru genomurile lor „rearanjate”, cu cromozomi care se combină și se separă frecvent, calamarul vampir și-a păstrat structura cromozomială ancestrală, specifică calmarilor. Altfel spus, este o caracatiță din punct de vedere evolutiv, dar cu un genom care arată ca cel al unui calamar antic.

A fost descoperit iniţial în 1903

De-a lungul istoriei, această specie a fost adesea interpretată greșit. Descoperit în 1903, calamarul vampir a fost inițial considerat o caracatiță cirată, din cauza membranei care îi unește brațele. Abia în anii 1950, oamenii de știință au realizat că este vorba despre ceva diferit și l-au clasificat într-un ordin distinct, Vampyromorphida – nici calmar, nici caracatiță –, numit astfel datorită aspectului său de „mantie” asemănătoare unei pelerine de vampir.

Calamarul vampir are un genom de 11 miliarde de perechi de baze

Pentru specialiștii în cefalopode, această descoperire are o valoare enormă. Bruce Robison, cercetător la Monterey Bay Aquarium Research Institute, care nu a participat la studiu, spune că este satisfăcător să fie elucidat misterul motivului pentru care calamarul vampir păstrează atât de multe trăsături ancestrale. Genomul său confirmă ipotezele mai vechi conform cărora vampiromorfidele reprezintă cheia înțelegerii evoluției timpurii a cefalopodelor.

Secvențierea completă a genomului este cu atât mai importantă cu cât aceste animale sunt extrem de dificil de studiat. Calamarul vampir trăiește la mari adâncimi, într-un mediu greu accesibil, este solitar, rar și nu rezistă bine în captivitate. După cum subliniază Robison, ideea că cercetătorii pot coborî oricând în adâncuri pentru a găsi un exemplar este complet eronată.

foto: Solvin Zankl/Alamy