Câinii intră într-o nouă fază a evoluției, potrivit oamenilor de știință

Câinii intră într-o nouă fază a evoluției, potrivit oamenilor de știință. Patrupezii ar putea trece printr-un al treilea val de domesticire, determinat de dorința oamenilor pentru animale de companie prietenoase, calme și adaptate unui stil de viață sedentar.

Cu doar câteva decenii în urmă, câinii erau considerați animale de muncă, responsabile cu vânarea dăunătorilor, păzirea turmelor și protejarea locuințelor.

Astăzi însă, compania oferită de un câine este o prioritate mult mai mare pentru stăpâni. Oamenii de știință au descoperit că această schimbare a crescut nivelul unui hormon responsabil de legăturile sociale la câini – mai ales la câinii de asistență.

Câinii intră într-o nouă fază a evoluției

Un studiu a concluzionat că hormonul – oxitocina – este cel care determină câinii să caute contactul cu stăpânii lor.

Pe măsură ce oamenii au domesticit lupii, transformându-i în animalele afectuoase pe care le cunoaștem astăzi, sensibilitatea câinilor la oxitocină a crescut, spun cercetătorii.

Studiul, realizat în 2017 de cercetătorii de la Universitatea Linköping din Suedia, a investigat modul în care câinii și-au dezvoltat abilitatea unică de a coopera cu oamenii, inclusiv disponibilitatea lor de a „cere ajutor” atunci când se confruntă cu o problemă dificilă.

Cercetătorii au bănuit că hormonul oxitocină este implicat, deoarece se știe că joacă un rol esențial în relațiile sociale dintre indivizi.

Efectul oxitocinei depinde de cât de bine se leagă aceasta de receptorul său în interiorul celulelor.

Oxitocina poate influența câinii

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de FamousPulse (@famous.pulse)

Studii anterioare au arătat că variațiile din materialul genetic situat în apropierea genei care codifică receptorii oxitocinei influențează capacitatea câinilor de a comunica.

Cu alte cuvinte, abilitățile sociale ale unui câine sunt parțial înnăscute – mai exact, legate de genele care le controlează sensibilitatea la oxitocină.

Cercetătorii au observat 60 de Golden Retrieveri încercând să deschidă capacul unui borcan cu recompense, borcanul fiind intenționat imposibil de deschis.

Ei au prelevat și probe ADN din nasul câinilor pentru a determina ce variantă a receptorului oxitocinei deținea fiecare câine.

Testul comportamental a fost realizat de două ori – o dată după administrarea unui spray nazal cu oxitocină și o dată după administrarea unui spray salin neutru.

Echipa a cronometrat cât timp au încercat câinii să deschidă borcanul singuri înainte de a se întoarce spre stăpân pentru ajutor.

Câinii își caută stăpânii mai des sub influența oxitocinei

Rezultatele au arătat că acei câini cu o anumită variantă genetică a receptorului au reacționat mai puternic la oxitocină decât ceilalți. Administrarea oxitocinei i-a făcut mai predispuși să ceară ajutor decât soluția salină.

Aceste descoperiri oferă o perspectivă asupra modului în care domesticirea a modificat genele care influențează abilitățile sociale ale câinilor.

Acum, experții în comportamentul canin Brian Hare și Vanessa Woods susțin că trăsăturile comportamentale ale câinilor trec printr-un al treilea val de domesticire.

Pe măsură ce rolul câinilor în viața oamenilor s-a schimbat – de la muncitori la însoțitori – s-au schimbat și comportamentele lor. Poate chiar și biologia lor.

Se fac studii pe câini de asistență

Hare este profesor de antropologie evoluționistă la Universitatea Duke și director al Duke Canine Cognition Center. Woods conduce programul Puppy Kindergarten al centrului, unde sunt antrenați căței pentru a deveni câini de asistență.

Puppy Kindergarten este și un proiect de cercetare pe termen lung care evaluează cum diferite strategii de antrenament afectează comportamentul și dezvoltarea cognitivă a câinilor.

Studierea acestor pui i-a convins pe Woods și Hare că câinii de asistență sunt „remarcabil de bine adaptați la viața în secolul XXI”, au scris ei în The Atlantic.

Acești câini sunt „profesioniști instruiți” care își pot ajuta stăpânii cu sarcini, rămân calmi și liniștiți atunci când nu lucrează activ și au o dispoziție deosebit de prietenoasă.

„Spre deosebire de majoritatea câinilor de companie, câinii de asistență sunt atrași de străini, chiar și când sunt pui”, au scris Woods și Hare.

„Iar creșterea prieteniei pare să le fi modificat biologia, exact așa cum s-a întâmplat cu mii de ani în urmă”, au adăugat cercetătorii.

Acești câini foarte bine instruiți întruchipează trăsăturile companionului canin ideal. Se integrează perfect în viața stăpânilor lor și în lumea modernă.

„Câinii de asistență se integrează în viața unei persoane așa cum mulți stăpâni de câini sănătoși și-ar dori ca și animalele lor să o facă”, au scris Woods și Hare.

Câinii nu mai sunt considerați de lucru

Cu doar câteva decenii în urmă, câinii erau priviți foarte diferit față de cum sunt astăzi. Ei erau animale de lucru, antrenate pentru vânătoare, paza turmelor sau protejarea casei – în mod natural active și vigilente.

Până în anii ’90, câinii își petreceau cea mai mare parte a vieții în aer liber. În lipsa urbanizării masive de astăzi, aveau mult spațiu pentru a explora.

„Dacă câinele tău dormea în patul tău, te trezeai acoperit de căpușe sau purici”, au scris cercetătorii.

Dar în prezent, tot mai mulți câini trăiesc în zone dens populate și, în consecință, petrec mai mult timp în interior. De asemenea, interacționează mai des cu alți câini sau cu oameni necunoscuți.

Această schimbare a făcut ca unele comportamente care îi făceau pe câini valoroși pentru strămoșii noștri să devină contraproductive, au explicat Woods și Hare. De exemplu, „a păzi împotriva străinilor poate face un câine mai dificil de plimbat prin cartier”.

„Câinii care sunt mai energici, mai agitați, mai temători sau mai anxioși decât media sunt mai susceptibili de a fi abandonați în adăposturi, unde le va fi greu să găsească o nouă casă”, au adăugat ei.

Woods și Hare cred că aceste noi presiuni sociale determină un al treilea val de domesticire canină, câinii de asistență fiind exemplul cel mai evoluat al acestei noi generații.

„Câinii de asistență pot părea similari cu un Labrador obișnuit, dar în comparație cu câinii de lucru din armată sau chiar cu un Labrador de familie, sunt aproape o altă rasă”, au scris cercetătorii.

„Diferențele dintre câinii de la Canine Companions și câinii de companie demonstrează cât de diferită poate deveni o populație canină în mai puțin de 50 de ani”, au adăugat ei.

Când au fost domesticiți câinii

Domesticirea câinilor datează de acum între 40.000 și 14.000 de ani. Primul val a început când oamenii trăiau ca vânători-culegători și lăsau resturi de mâncare în jurul așezărilor.

Lupii care profitau de această sursă de hrană bogată în energie aveau un avantaj de supraviețuire, spun Woods și Hare.

„Astfel, de-a lungul generațiilor, atracția față de oameni a înlocuit frica și agresivitatea.”

Al doilea val a început după Revoluția Industrială. În acea perioadă, clasa de mijloc în ascensiune dorea câini care să reflecte gusturile rafinate și statutul economic.

Oamenii au modificat câinii după bunul plac

Aceasta i-a determinat pe occidentali să înceapă să reproducă câini pentru trăsături fizice specifice, ducând în cele din urmă la apariția majorității celor aproximativ 200 de rase de câini recunoscute astăzi de American Kennel Club.

Pe măsură ce intrăm într-un al treilea val de domesticire – unul mai axat pe adaptarea personalității câinilor la lumea noastră modernă – Woods și Hare cred că oamenii ar trebui să aibă un rol activ în facilitarea acestui proces.

„Pentru fericirea câinilor și a stăpânilor lor, trebuie să reproducem și să antrenăm mai mulți câini asemenea celor de asistență, inițiind un nou val de domesticire care să-i ajute să se integreze în lumea pe care am creat-o”, au scris ei.

Citește și: Top 7 cele mai ciudate rase de câini din lume