Câinii de detecție pot da mai multe alarme false când le este foame. Foto: Magnific.com Câinii de detecție și foamea. Câinii sunt capabili să identifice mirosuri pe care oamenii nici măcar nu le pot percepe. Ei detectează explozibili, droguri, boli, mine terestre și animale rare ascunse în natură. Totuși, performanța lor nu depinde numai de sensibilitatea nasului. Un nou studiu arată că foamea poate influența deciziile luate de câinii de detecție. Atunci când nu mâncaseră și lucrau pentru recompense alimentare, câinii au produs mai multe alarme false. Ei au confundat mai frecvent alte mirosuri cu mirosul pe care fuseseră antrenați să îl găsească. După micul dejun, animalele au respins mai ușor mostrele greșite. Câinii de detecție și foamea, analizați într-un nou studiu Cercetarea a fost realizată de specialiști de la University of Waikato și Adelaide University. La studiu au participat șase câini antrenați să recunoască un amestec format din patru mirosuri. Pentru testare a fost folosit un sistem automat de detectare olfactivă. Câinii au participat la sesiuni în situații diferite: înainte de masa de dimineață; după ce mâncaseră; folosind recompense alimentare pentru răspunsurile corecte; având atât mostre-țintă, cât și mirosuri care trebuiau respinse. Cercetătorii au analizat atât identificările corecte, cât și alarmele false. Studiul a fost publicat în revista științifică Learning and Motivation si citat de Adelaide University. Câinii au găsit mirosul corect în aproximativ 90% dintre cazuri Foamea nu a redus în mod evident capacitatea câinilor de a identifica mirosul corect. Rata medie de detectare a țintei a fost de aproximativ 90% în ambele situații. Câinii au găsit mirosul urmărit atât înainte, cât și după micul dejun. Diferența a apărut atunci când animalele au întâlnit mostre care nu conțineau ținta. Câinii flămânzi au indicat mai des că mirosul căutat era prezent, deși mostra era greșită. Cu alte cuvinte, au produs mai multe alarme false. După ce au mâncat, au devenit mai selectivi. Ei au respins mai corect mirosurile care nu corespundeau țintei. Foamea nu le-a slăbit mirosul Rezultatele nu sugerează că un câine flămând își pierde capacitatea olfactivă. Nasul animalului continuă să detecteze mirosurile. Se schimbă însă modul în care câinele ia decizia finală. Atunci când recompensa este foarte importantă, animalul poate deveni mai dispus să indice o mostră care seamănă doar parțial cu ținta. Cercetătorii compară reacția cu un comportament întâlnit și la oameni. Atunci când ne căutăm urgent cheile, orice obiect metalic observat din colțul ochiului poate părea, pentru o clipă, cheia pierdută. Motivația puternică ne poate face să „vedem” mai ușor ceea ce sperăm să găsim. În cazul câinilor, foamea și dorința de a primi recompensa ar putea produce o reacție asemănătoare. Câinii de detecție și foamea. De ce contează o alarmă falsă În unele activități, identificarea greșită a unui miros poate avea consecințe importante. Câinii de detecție sunt folosiți pentru: identificarea explozibililor; găsirea minelor terestre; detectarea drogurilor; identificarea unor boli; găsirea persoanelor dispărute; localizarea animalelor rare; detectarea speciilor invazive; identificarea alimentelor sau produselor introduse ilegal. Un câine care nu semnalează o țintă reală poate rata un pericol. Dar și o alarmă falsă poate consuma timp și resurse. De exemplu, indicarea greșită a unei zone poate determina verificări suplimentare. Într-o operațiune de căutare, echipa poate fi direcționată către un loc în care ținta nu există. De aceea, cercetătorii analizează nu doar numărul țintelor găsite, ci și capacitatea câinilor de a ignora mirosurile asemănătoare. Recompensa poate influența decizia Recompensele alimentare sunt folosite frecvent în dresaj. Ele pot crește motivația și îi pot ajuta pe câini să învețe mai repede. Studiul nu arată că recompensele sunt nepotrivite. Rezultatele sugerează că nivelul motivației trebuie luat în considerare. Un câine foarte flămând poate fi atât de concentrat asupra recompensei, încât răspunde și atunci când nu este complet sigur. Animalul poate ajunge să indice mirosuri care seamănă cu ținta, sperând că va primi hrana. Acest comportament nu înseamnă că încearcă să păcălească persoana care îl antrenează. Este mai degrabă rezultatul modului în care foamea îi modifică pragul de decizie. Câinii de detecție și foamea. Ar trebui hrăniți câinii înainte de lucru? Cercetătorii avertizează că rezultatele nu înseamnă că toți câinii trebuie să primească o masă consistentă înaintea unei misiuni. Strategia de hrănire trebuie adaptată în funcție de: tipul activității; durata și intensitatea efortului; rasa și talia câinelui; starea sa de sănătate; metoda de antrenament; recompensa folosită; reacțiile individuale ale animalului. O masă consistentă oferită imediat înaintea unui efort intens poate fi nepotrivită pentru unii câini. Programul trebuie stabilit împreună cu medicul veterinar și specialistul care coordonează antrenamentul. În anumite situații, poate fi suficientă o porție mai mică sau folosirea unei părți din rația zilnică drept recompensă. Scopul este păstrarea motivației, fără ca foamea să devină atât de puternică încât să influențeze deciziile. Studiul a inclus numai șase câini Rezultatele sunt interesante, dar trebuie interpretate cu prudență. La cercetare au participat numai șase animale. Un eșantion atât de mic nu permite formularea unei reguli valabile pentru toți câinii de detecție. Studiul a evidențiat și diferențe importante între animale. Unii câini au fost mai influențați de foame decât alții. Performanța poate depinde și de: experiența câinelui; personalitatea sa; nivelul de antrenament; tipul mirosului căutat; valoarea recompensei; mediul în care lucrează; relația cu instructorul. Sunt necesare cercetări pe grupuri mai mari și în condiții reale de lucru. Chiar și câinii bine antrenați pot fi influențați de starea lor Câinii de detecție sunt selectați și pregătiți cu atenție. Cu toate acestea, rămân animale ale căror decizii sunt influențate de foame, emoții și mediul înconjurător. Performanța lor nu depinde doar de nas. Contează și starea fizică, motivația, experiența și felul în care sunt recompensați. Studiul arată că un câine poate găsi în continuare mirosul corect, dar poate deveni mai puțin exigent când trebuie să respingă o mostră greșită. În misiunile importante, această diferență poate conta la fel de mult precum rata identificărilor corecte. Cum poți folosi jocurile de miros acasă Jocurile de căutare pot fi utile și pentru câinii de companie. Ele solicită mintea animalului și îi permit să folosească unul dintre cele mai importante simțuri ale sale. Poți începe prin ascunderea câtorva boabe de hrană într-o cameră. Lasă câinele să le găsească singur, fără să îi arăți permanent locul. Ulterior, poți ascunde recompensa: sub un prosop; într-o cutie de carton deschisă; într-o jucărie specială; printre mai multe recipiente; într-un loc sigur din curte. Exercițiile trebuie să înceapă ușor. Dificultatea poate fi crescută treptat, după ce animalul înțelege jocul. Nu este necesar ca animalul să fie ținut nemâncat pentru a participa. Poți folosi o parte din porția zilnică și poți adapta exercițiul la nivelul său de energie. Câinele trebuie să caute din plăcere, nu dintr-o stare accentuată de foame. Studiul arată tocmai că o motivație prea puternică poate schimba modul în care animalul răspunde.