Daca v-ati dus vreodata cainele la cursurile unui dresor profesionist, este posibil sa vi se fi spus ca respectivul caine exercita o dominanta asupra dumneavoastra. Acesta este cel mai exagerat concept din dresajul cainilor. Probabil ca nu mai exista nici un alt concept in dresajul cainilor care sa fi fost folosit la fel de gresit si de mult precum acela de “dominanta sociala”. Primele studii ale ierarhiilor sociale au fost realizate in 1920, folosind puii de gaina ca subiecte. Teremnul “ordinea haitei” a fost folosit pentru ca puii aveau tendinta sa ocupe anumite locuri pe scara sociala. Puiul dominant avea acces la cea mai buna hrana si la cele mai bune culcusuri. Ierarhiile sociale au mai fos studiate la lupi, la primate si, mai frecvent, la caini. O caracteristica importanta a ierarhiilor sociale este ca acestea nu sunt constante sau absolute, relatii de dominatie se pot schimba in timp, iar diferitele caracteristici fizice sau comportamentale pot fi sau nu corelate, creand indivizi care sunt dominanti in ceea ce priveste un anumit domeniu si supusi in altul. Dominanta, in cel mai pur sens, este legata de rezultatele interactiunilor competitive sau directe si de primirea sau emiterea unor semnale sociale intre indivizi. Dresorii de caini au aplicat adesea teoria dominantei la caini. Aceasta a fost folosita pentru a descrie amenintarile si agresiunile care apar atunci cand un caine intra in competitie directa cu stapanul pentru o resursa (de exemplu, pentru locul pe canapea). Dominatia sociala se refera la relatiile sociale si poate fi aplicata doar pentru membrii unui grup social al cainilor. Acest grup social include membrii familiei, dar nu si indivizii din afar familiei. De fapt, este incorect sa punem pe seama comportamentului de dominatie sociala unele dintre lucurile pe care le fac cainii, precum latratul la necunoscuti. Dominatia la caini este adesea prost inteleasa ca neascultare. De fapt, multi cercetatori care au studiat comportamentele au demonstrat ca un comportament de neascultare al unui caine poate fi doar rezultatul lipsei de dominante a stapanului asupra cainelui. Ideea ca un caine isi stabileste dominatia prin neascultarea stapanului este un concept extrem de exagerat. De fapt, pana de curand, multor proprietari de caini li se spunea sa devina “seful haitei”. Aceasta inseamna sa manaci in fata cainelui, inainte sa ii dai si lui sa manace, sa mergi in fata cainelui, sa intri pe usa inaintea lui si asa mai departe. Toturi, supunerea tine de cat de bine este un caine dresat, nu de dominanta. Cainii care nu asculta comenzile nu sunt bine dresati. Un caine poate sa ignore o comanda din mai multe motive. Poate ca nu a invatat sau nu a fost invatat raspunsuri specifice la unele comezi, precum aceea prin care i se ordona sa stea. Stapanul ii poate cere un anumit comportament intr-un context cu totul nou: bucataria este complet diferita de cabinetul medicului veterinar. Cainele poate fi distras de alte lucruri. Cainele poate avea chiar si o afectiune psihica care il impedica sa aiba un anumit comportament. Nesupunerea cainilor nu este un factor de dominatie sociala, ci mai mult o lipsa a dresajului. Cainii au mai fost etichetati ca “dominanti” atunci cand isi pierd controului sau se angajeaza in comportamente indezirabile. Exemple de asemenea comportamente sunt: mestecatul distructiv, agresiunea fata de indivizii care nu fac parte din familie, agresiunea fata de copii, marcatul teritoriului cu urina si lastratul excesiv. Confuzia dintre dominanta si aceste comportamente indezirabile deriva din idee ca animalele dominante exercita un control strict asupra subordonatilor. Multe carte despre dresajul cainilor au accentuat, in trecut, ideea ca proprietarii trebuie sa detina controlul permanent asupra cainilor lor. Aceasta idee se trage din mitul lupilor (de care cainii sunt legati din punct de vedere genetic), care cer supunere permanente din partea membrilor haitei care lise subordoneaza, permanent. Acesta este, insa, doar un mit. Lupii non-dominanti sunt mai predispusi la a se angaja in lupte de aparare a teritoriului. Cainii se pot angaja in comprtamente indezirabile, de genul sapatului, deoarece li se par amuzante si pentru ca asa isi pot consuma energia si scapa de diverse frustrari. Cainii pot fi violenti fata de copii pentru a-i tine la distantam deoarece nu le plac ciupiturile copiilor sau pur si simplu pentru ca le este frica de miscarile rapide ale copiilor. Nu este realistic sa ne asteptam ca un stapan sa controleze comportamentul cainelui constant. Dominanta a fost prost aplicata cainilor, fiind considerata o trasatura stabila a personalitatii acestora. Daca un caine este dominant din punct de vedere social asupra unei persoane din casa, acest lucru nu inseamna ca este o trasatura de caracter permanenta. De fapt, este incorect sa etichetam cainele ca fiind dominant in acest caz. Nu este intotdeauna usor sa determini ce serie de factori din mediul exterior determina un caine sa caute o pozitie dominanta din punct de vedere social. De asemenea, nu trebuie sa uitati relatiile de dominatie se pot schimba constant iar caracteristicile de personalitate sunt, de obicei, stabile. Dezavantajul in a etcheta un caine ca fiind un “caine alpha” este ca poate fi o etichetare gresita si adesea schimba perceptia stapanului in ochii cainelui, de obicei in sens negativ. Exista consecinte ale invocarii inutile a ideii de dominatie. O astfel de consecinta este ideea recomandarilor ridicole care pot sa nu fie compatibile cu programul dumneavoastra. Un exemplu este mancatul inaintea cainelui. In multe carti despre dresaj, aceasta tehnica este recomandata pentru a demonstra cainelui dominanta dumnevoastra, in ideea ca individul dominant din haita mananca primul. Pentru a fi onesti, in afara cazului in care stapanul concureaza cu animalul pentru mancarea de caini, nu exista nici o alta competitie directa. Daca un caine mananca la ora 4 dimineata, iar familia la 6, acestea sunt doua evenimente distincte, care nu cauzeaza o interactie competitiva. O problema majora, a etichetarii cainelui cu probleme de dominanta, este aceea ca adevarata cauza a problemei sunt ignorate. Unul dintre cele mai comune exemple este diagnosticarea unei probleme de dominatie pentru un caine care a amenintat sau s-a comportat agresiv fata de un copil din familie. De obicei, cainii au probleme in a interactiona cu copii, deoarece copii nu stiu ce este frica. Un diagnostic gresit poate impune o mare gama de restrictii asupra copiilor si a comportamentului cainelui, fara a ataca direct reala problema si, in unele cazuri, putand agrava problema. Unele persoane folosesc dominanta ca motiv pentru a fi agresivi cu cainii, folosind forta fizica in incercarea de a le modifica comportamentul. Acest tip de procedeu nu este doar inuman, ci si inutil, deoarece cainele nu va invata niciodata care este comportamentul potrivit. Adesea, singurul efect este crearea unui dezechilibru emotional la caine, ceea ce poate inrautati situatia. Pentru a crea o relatia benefica mutuala intre stapan si caine este necesar un proces complex. Este ca si cum ai fi un bun parinte. Este nevoie de cunoastrere, implicare si abilitatea de a rezolva problemele. Toate aceste caracteristici implica rabdare. Daca sunteti ingrijorati in privinta comportamentului cainelui dumneavostra, cel mai bine este sa il duceti la un specialist in comportamentul animalelor.