Prea mulți pretendenți le încurcă pe broaștele de copac femele. Cum le afectează excesul de opțiuni alegerea partenerului. foto: earth.com În lumea animalelor, alegerea unui partener poate părea un proces simplu: masculii încearcă să atragă atenția prin semnale specifice, iar femelele analizează variantele disponibile înainte de a lua o decizie. Pentru unele specii, însă, un număr mare de pretendenți nu înseamnă neapărat că alegerea devine mai ușoară. Un nou studiu realizat pe femelele de broască cenușie a lui Cope arată că prea multe semnale sonore emise simultan pot îngreuna procesul de selecție. Pe măsură ce numărul masculilor care „concurează” pentru atenția unei femele crește, aceasta poate avea nevoie de mai mult timp pentru a lua o decizie, poate face o alegere mai puțin precisă și, în anumite situații, poate renunța complet la căutarea unui partener. Cercetarea oferă astfel indicii importante despre modul în care limitele capacității cognitive pot influența comportamentul de reproducere al animalelor. Un cor de masculi poate deveni dificil de „descifrat” În perioada de reproducere, masculii de broască cenușie a lui Cope se adună în număr mare în zonele umede din estul Americii de Nord. Fiecare mascul încearcă să atragă o femelă prin vocalizații specifice, însă atunci când foarte mulți indivizi emit sunete în același timp, rezultatul este un adevărat cor natural. Pentru o femelă aflată în apropiere, situația nu este deloc simplă. Ea trebuie să identifice semnalele individuale ale masculilor, să le compare și să decidă către care dintre ei merită să se îndrepte. Într-un astfel de mediu aglomerat, dificultatea nu este neapărat legată doar de faptul că un sunet îl poate acoperi pe altul. Chiar dacă femela reușește să audă mai multe vocalizații, numărul mare de alternative poate reprezenta, la rândul său, o problemă. Cercetătorii au separat două posibile cauze ale problemei O explicație cunoscută pentru dificultățile întâmpinate de animale în medii sonore aglomerate este mascarea acustică. Atunci când mai multe sunete se suprapun, un semnal important poate deveni mai greu de perceput sau de identificat. Cercetătorii au vrut să afle dacă acesta este singurul motiv pentru care femelele întâmpină probleme sau dacă există și un alt mecanism: supraîncărcarea produsă de numărul prea mare de opțiuni. Vezi și: Cum respiră și beau broaștele prin piele? Secretul biologic care le ajută să supraviețuiască sub apă și în condiții extreme Pentru a face diferența între cele două situații, echipa a realizat experimente de laborator în care femelele au ascultat înregistrări ale vocalizațiilor masculilor. În centrul testului s-a aflat un semnal-țintă, asociat unui mascul pe care femela trebuia să îl identifice, în timp ce în jurul acestuia au fost introduse diferite numere de semnale concurente. În același timp, cercetătorii au modificat și nivelul zgomotului de fond. În acest fel, au putut observa dacă rezultatele se schimbau din cauza zgomotului sau pur și simplu pentru că femelele aveau prea multe variante de analizat. Prea multe opțiuni au redus șansele de alegere Rezultatele au arătat o tendință clară. Atunci când femelele au auzit doar două semnale sonore, acestea au pornit în căutarea unei surse în aproximativ 97% dintre cazuri. Când numărul semnalelor a crescut la opt, procentul a coborât la 82%. Cu alte cuvinte, o parte dintre femele au încetat să mai inițieze alegerea atunci când s-au confruntat cu un număr mai mare de alternative. Diferențele au fost și mai evidente atunci când cercetătorii au analizat cât de des femelele au identificat exact semnalul vizat. În cazul a două semnale, femelele au ales sursa-țintă în aproximativ 76% dintre situații. Atunci când au fost prezentate opt semnale simultan, rata de alegere a semnalului vizat a scăzut la doar 25%. Prin urmare, creșterea numărului de opțiuni nu a dus la o selecție mai eficientă, ci dimpotrivă. Deciziile au devenit și mai lente Numărul mare de semnale nu a influențat doar probabilitatea ca femela să facă o alegere. A fost afectată și viteza cu care aceasta a ajuns la sursa semnalului vizat. foto: pexels.com Atunci când erau prezentate două semnale, femelele aveau nevoie, în medie, de aproximativ 114 secunde pentru a ajunge la sursa urmărită. În schimb, în situația în care trebuiau să facă diferența între opt semnale, timpul mediu a crescut la aproximativ 183 de secunde. Astfel, cu cât existau mai multe alternative, cu atât procesul de luare a deciziei devenea mai îndelungat. Zgomotul de fond nu a explicat în totalitate rezultatele Un aspect important al cercetării a fost faptul că fenomenul a fost observat atât în condiții cu zgomot de fond, cât și fără zgomot suplimentar. Performanța femelelor s-a diminuat pe măsură ce numărul semnalelor concurente a crescut, chiar și atunci când zgomotul ambiental nu era suficient pentru a explica scăderea. Vezi și: Descoperire rară în Africa: 7 insecte ciudate, asemănătoare cu broaștele, identificate în pădurea tropicală din Uganda Cercetătorii au considerat că această observație susține existența unui efect distinct al supraîncărcării cu opțiuni. Cu alte cuvinte, problema nu pare să fie doar aceea că femelele nu mai pot auzi clar un anumit mascul. Ele pot percepe semnalele, dar atunci când trebuie să proceseze și să compare prea multe variante simultan, capacitatea lor de a lua o decizie eficientă pare să fie afectată. O situație asemănătoare cu alegerea dintre prea multe variante Claire Hemingway, autorul principal al cercetării și profesor asistent la Universitatea din Tennessee, a comparat situația cu experiențe familiare oamenilor. Într-un mediu foarte aglomerat, o persoană poate întâmpina dificultăți fie pentru că nu reușește să audă clar conversațiile din jur, fie pentru că are prea multe persoane și variante asupra cărora trebuie să se concentreze. Această comparație ajută la înțelegerea diferenței dintre mascarea informației și supraîncărcarea cu opțiuni. În primul caz, problema este reprezentată de accesul dificil la informație. În al doilea, informația este disponibilă, dar volumul ei poate face procesarea și compararea mai dificilă. Limitele creierului pot influența alegerea partenerului Studiul sugerează că procesul de selecție sexuală nu depinde exclusiv de calitatea semnalelor emise de masculi. Contează și capacitatea femelelor de a procesa toate aceste informații. O femelă poate avea acces simultan la numeroși potențiali parteneri, însă creierul său are limite în ceea ce privește cantitatea de informație care poate fi analizată și comparată rapid. Într-un cor aglomerat, ea trebuie să identifice semnale individuale, să le evalueze și să decidă către care mascul se va îndrepta. Dacă numărul variantelor crește prea mult, procesul poate deveni mai lent și mai puțin precis. Acest mecanism poate avea consecințe asupra selecției sexuale. Un mascul care ar putea fi ales într-un mediu cu mai puțini concurenți poate fi ignorat atunci când semnalul său este unul dintre numeroasele sunete auzite simultan. Ce înseamnă rezultatele pentru comportamentul animalelor Cercetarea atrage atenția asupra unui aspect important al comportamentului animal: succesul reproductiv nu este determinat numai de modul în care un individ își transmite semnalul, ci și de felul în care acesta este recepționat și procesat. În cazul broaștelor de copac, vocalizația masculului trebuie să ajungă la femelă, dar aceasta trebuie ulterior să poată compara semnalul cu celelalte alternative disponibile, relatează cei de la earth.com. Astfel, un mediu cu numeroși indivizi poate modifica comportamentul chiar dacă informația transmisă de fiecare mascul rămâne, în principiu, perceptibilă. Rezultatele ridică și întrebări privind alte specii care se bazează pe semnale pentru alegerea partenerilor. Animalele care trăiesc în grupuri mari, în colonii sau în habitate foarte zgomotoase s-ar putea confrunta cu probleme similare, deși studiul nu demonstrează că același mecanism funcționează în cazul tuturor speciilor. foto: pexels.com Experimentul de laborator are și anumite limite Cercetătorii subliniază că un experiment realizat în laborator nu poate reproduce în totalitate condițiile întâlnite într-un iaz natural. Folosirea înregistrărilor și a difuzoarelor le-a permis oamenilor de știință să controleze foarte precis numărul semnalelor și intensitatea zgomotului. Tocmai acest control a făcut posibilă separarea efectelor produse de zgomot de cele asociate numărului de opțiuni. În natură, însă, situația este mult mai complexă. Distanța dintre indivizi, poziția masculilor, caracteristicile mediului, mișcarea animalelor și numeroși alți factori pot influența felul în care femelele percep și aleg semnalele. Prin urmare, rezultatele trebuie interpretate în contextul condițiilor experimentale și nu înseamnă că fiecare femelă se va comporta identic în orice situație. Mai multe variante nu înseamnă întotdeauna o alegere mai bună Cercetarea asupra broaștelor cenușii a lui Cope oferă un exemplu interesant despre ceea ce se întâmplă atunci când un animal este pus în fața unui număr foarte mare de alternative. În loc să faciliteze alegerea, abundența opțiunilor poate produce efectul opus. Femelele testate au fost mai puțin predispuse să pornească în căutarea unui partener, au identificat mai rar semnalul vizat și au avut nevoie de mai mult timp pentru a ajunge la acesta atunci când numărul vocalizațiilor concurente a crescut. Concluzia cercetătorilor este că mediile de reproducere aglomerate pot pune o presiune suplimentară asupra procesării informației. În cazul acestor broaște, alegerea partenerului nu este doar o problemă de „a auzi” un mascul, ci și de a putea analiza eficient toate alternativele disponibile. Studiul, publicat în revista iScience, contribuie astfel la o înțelegere mai nuanțată a modului în care procesele cognitive și limitele de procesare a informației pot influența comportamentul de împerechere la animale.