Broasca de lemn din Alaska poate supraviețui înghețului crunt. foto Profimedia Înghețarea completă înseamnă moarte pentru aproape toate animalele – dar nu și pentru aceste amfibiene extraordinare. Broasca de lemn din Alaska poate supraviețui înghețului crunt! În sălbăticia din interiorul statului, iarna ascunde un fenomen care pare desprins din science-fiction. O plimbare prin Alaska interioară, în lunile de iarnă, este o experiență incredibilă: peisaje acoperite de zăpadă, aer tăios… și broaște înghețate. Da, ați citit bine. Dacă ați răscoli frunzele uscate de pe sol în cele mai reci luni ale anului, ați putea găsi o broască înghețată complet. În mod normal, acest lucru ar însemna că animalul a murit – celulele sale fiind distruse de formarea cristalelor de gheață. Dar nu și în acest caz. Ați descoperit, de fapt, o broască de lemn. Broasca de lemn din Alaska poate supraviețui înghețului Broasca de lemn (Lithobates sylvaticus) arată banal în timpul verii: nuanțe de maro-verzui, nimic spectaculos la prima vedere. Însă iarna, această specie reușește ceva uimitor: îngheață complet, cu inima oprită, iar primăvara se dezgheață și revine la viață ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Pentru majoritatea animalelor, un asemenea proces ar fi fatal, din cauza distrugerilor severe produse de gheață la nivel celular. Este motivul pentru care oamenii nu pot supraviețui unei congelări totale. Broasca de lemn este însă diferită, potrivit iflscience.com. „Antigel” produs de propriul organism De-a lungul evoluției, broasca de lemn a dezvoltat un set unic de procese fiziologice care îi permit să producă practic propriul antigel biologic. Atunci când începe să înghețe, apa din corpul său se solidifică și extrage lichidul din celule. În același timp însă: broasca produce cantități mari de urină, care rămâne în sânge în loc să fie eliminată; ficatul eliberează cantități masive de glucoză. Această combinație neobișnuită de zahăr și urină formează un tip de crioprotector care previne micșorarea și distrugerea celulelor, conservând țesuturile până când animalul se încălzește din nou. Strategia este probabil întărită de faptul că, în mediul natural, broaștele trec prin mai multe cicluri de îngheț și dezgheț, pe măsură ce vremea se schimbă. Ce spun cercetările științifice „Presupunem că tiparul de înghețare în condiții naturale, care include multiple cicluri de îngheț și dezgheț, determină acumularea unor concentrații foarte ridicate de glucoză în țesuturile broaștelor de lemn din Alaska, iar aceste niveluri ridicate contribuie la toleranța crescută la frig pe care am demonstrat-o”, au scris Don Larson și colegii săi într-un studiu publicat în 2014. Cercetarea a fost prima care a analizat fiziologia ecologică, biochimia și comportamentul broaștelor de lemn capabile să supraviețuiască înghețului în condiții naturale. Supraviețuire la temperaturi extreme Vezi această postare pe Instagram O postare distribuită de Science Is Fun By Tomas Rosko (@sciencefunn) Rezultatele sunt impresionante: „Datele noastre arată că broaștele de lemn din Alaska pot supraviețui înghețate timp de până la 7 luni, la temperaturi minime sub –18°C. Doar salamandrele siberiene Salamandrella schrenckii și S. keyserlingii, care rezistă înghețate timp de 4–5 luni și pot supraviețui la –35°C, sunt comparabile cu performanțele broaștelor de lemn din America de Nord.” Campioane ale supraviețuirii În lumea extremofililor – organisme capabile să trăiască în condiții extreme – „broasca-înghețată” ocupă un loc de top. Capacitatea sa de a muri aparent iarna și de a reveni la viață primăvara o transformă într-unul dintre cele mai fascinante exemple de adaptare biologică din natură. Citește și: Broasca galaxie, o bijuterie a naturii, amenințată de fotografii lipsiți de etică