Au fost dinozaurii animale cu sânge cald, asemenea păsărilor și mamiferelor?

Un nou studiu aduce date importante într-una dintre cele mai vechi și controversate dezbateri din paleontologie: au fost dinozaurii animale cu sânge cald, asemenea păsărilor și mamiferelor, sau cu sânge rece, precum reptilele actuale? Răspunsul la această întrebare nu este doar o curiozitate științifică, ci oferă indicii esențiale despre modul în care trăiau, se mișcau, se hrăneau și se adaptau aceste creaturi preistorice la mediul înconjurător.

Au fost dinozaurii animale cu sânge cald, asemenea păsărilor și mamiferelor?

Mult timp, imaginea dominantă a dinozaurilor a fost aceea a unor reptile lente, greoaie, dependente de căldura soarelui pentru a-și regla temperatura corporală. Însă cercetările din ultimele decenii au schimbat radical această percepție. Descoperirea penelor, structura oaselor și alte indicii anatomice au sugerat că unii dinozauri erau mult mai activi și mai asemănători păsărilor decât se credea inițial, având posibilitatea de a-și produce singuri căldura corporală.

Totuși, stabilirea cu certitudine a tipului de metabolism al dinozaurilor rămâne extrem de dificilă. Dovezi indirecte, precum analiza oaselor și a cojilor de ouă fosilizate, indică faptul că nu toți dinozaurii erau la fel: unii ar fi avut sânge cald, alții sânge rece, iar unii s-ar fi situat undeva între aceste extreme.

Trei grupuri principale de dinozauri s-au adaptat în mod diferit la schimbările de temperatură

Un studiu recent, publicat în revista Current Biology, propune o perspectivă nouă. Cercetarea sugerează că principalele grupuri de dinozauri s-au adaptat diferit la schimbările climatice ale planetei și că abilitatea de a-și regla temperatura internă a apărut în perioada Jurasicului timpuriu, în urmă cu aproximativ 180 de milioane de ani.

Cercetătorii au studiat modul în care dinozaurii s-au răspândit în diverse regiuni ale globului de-a lungul întregii ere a dinozaurilor, care a început acum aproximativ 235 de milioane de ani și s-a încheiat brusc, în urmă cu 66 de milioane de ani, odată cu impactul asteroidului ce a dus la extincția lor, potrivit CNN. 

Rezultatele arată că două dintre cele trei mari grupuri de dinozauri – teropodele carnivore (din care făcea parte și celebrul Tyrannosaurus rex) și ornitischienii erbivori (precum Triceratops sau Stegosaurus) – au reușit să se extindă în regiuni cu climat mai rece încă din Jurasicul timpuriu. Potrivit studiului, acest lucru ar fi fost posibil datorită dezvoltării endotermiei, adică a capacității de a produce intern căldură corporală.

Citește și: Ce a dus, de fapt, la dispariția tuturor dinozaurilor? Ultimele teste au scos la iveală adevărul

Cercetătorii subliniază că aceste două grupuri au fost extrem de adaptabile, ocupând o varietate impresionantă de medii termice de-a lungul evoluției lor. Descoperiri recente de fosile arată că unele specii de dinozauri nu doar că ajungeau în regiunile arctice, ci trăiau și se reproduceau acolo pe tot parcursul anului. Această adaptabilitate susține ideea unui metabolism mai activ, asociat în mod normal cu animalele cu sânge cald.

Această alegere nu a fost dictată doar de disponibilitatea vegetației, ci și de limitele fiziologice ale acestor animale

Autorii studiului consideră că sauropodele au practicat un „conservatorism climatic”, prosperând în special în medii calde și relativ aride, asemănătoare savanelor.

Potrivit coordonatorului studiului, dr. Alfio Alessandro Chiarenza de la University College London, această concluzie se potrivește bine cu ceea ce se știe despre ecologia sauropodelor.

Fiind cele mai mari animale terestre care au existat vreodată, acestea s-ar fi supraîncălzit rapid dacă ar fi avut un metabolism de tip endoterm. În plus, necesarul uriaș de hrană pe care l-ar fi presupus un metabolism cu sânge cald ar fi fost imposibil de susținut. Trăind în turme numeroase, fiecare individ consuma cantități colosale de vegetație, iar un metabolism „fierbinte” ar fi dus la distrugerea rapidă a resurselor disponibile.

Nu toți specialiștii sunt însă pe deplin de acord cu aceste concluzii. Jasmina Wiemann, cercetător la Muzeul Field din Chicago, a atras atenția că rezultatele contrazic parțial propriile sale studii anterioare, care analizau urme moleculare din fosile și sugerau un scenariu diferit: ornitischienii ar fi fost mai degrabă cu sânge rece, iar sauropodele cu sânge cald. Ea a subliniat că distribuția geografică a dinozaurilor ar putea fi influențată nu doar de metabolism, ci și de alți factori, precum ritmul de creștere, comportamentul social, dieta și interacțiunile ecologice.

O bază solidă pentru testarea viitoarelor teorii despre fiziologia dinozaurilor

Autorii noului studiu propun că un eveniment major de încălzire globală, provocat de activitate vulcanică intensă în urmă cu aproximativ 180 de milioane de ani – cunoscut sub numele de Evenimentul Jenkyns – ar fi putut declanșa evoluția endotermiei la unele grupuri de dinozauri. Această schimbare le-ar fi permis să rămână activi în medii mai reci, să se dezvolte mai rapid și să aibă un succes reproductiv mai mare.

Deși concluziile se bazează pe modele și pe datele disponibile în prezent, cercetătorii recunosc că descoperiri viitoare ar putea schimba această imagine. Noi fosile sau informații climatice mai precise ar putea aduce nuanțe suplimentare sau chiar răsturna unele ipoteze.