„Arborele sinuciderii”: Cerbera odollam poate ucide sau vindeca

„Arborele sinuciderii”: Cerbera odollam poate ucide sau vindeca. Chiar și înainte de apariția sa în serialul The White Lotus, oamenii se temeau de arborele otrăvitor cunoscut sub numele de pong-pong (Cerbera odollam). Însă această plantă are o poveste mai complexă – una care îmbină moartea și vindecarea.

Arborele morții din „The White Lotus”

Cel mai recent sezon al serialului The White Lotus al HBO îi poartă pe spectatori în Thailanda, unde necazurile oaspeților bogați și ale angajaților unui resort de lux dezvăluie latura întunecată a paradisului. În episodul de debut, fiul cel mare al familiei Ratliff se joacă cu un fruct verde-deschis, asemănător unui mango, căzut dintr-un copac de lângă piscină.

„Nu aș mânca asta”, îl avertizează Pam, o angajată a hotelului. „Este fructul puternicului arbore pong-pong, iar semințele sale sunt toxice.”

Avertismentul ei, menit să-i țină pe turiști departe de pericol, devine punctul de plecare pentru un moment crucial din finalul șocant al sezonului. Episodul aduce în prim-plan un arbore implicat de-a lungul secolelor în mii de morți — multe dintre ele deliberate. Semințele otrăvitoare ale Cerbera odollam, cunoscută și ca pong-pong tree, i-au adus un alt nume, mult mai sumbru: „arborele sinuciderii”.

„Arborele sinuciderii” poate ucide sau vindeca

Cerbera odollam este originar din Asia de Sud și de Sud-Est, Insulele Pacificului și Queensland (Australia). Arborele poate atinge 12 metri înălțime și crește de obicei de-a lungul coastelor și malurilor râurilor. Cu o coroană bogată de frunze verzi lucioase și flori albe parfumate, este adesea cultivat ca arbore ornamental.

Deși pare inofensiv, arborele pong-pong poartă un fruct interzis. Fiecare fruct conține una sau două semințe mari, pline de toxine concentrate care, odată ingerate, atacă inima. Toxina sa cea mai puternică, cerberina, perturbă pompele moleculare care reglează bătăile inimii. Greața, vărsăturile și diareea sunt primele reacții de apărare ale organismului. Însă dacă otrava nu este eliminată și tratamentul întârzie, inima începe să cedeze, conform daily.jstor.org.

„Dacă persoana nu primește niciun tratament, moartea poate surveni în decurs de o oră”, explică profesoara de științe criminalistice Hilary Hamnett. „Cei care ajung la spital au, de obicei, o frecvență cardiacă de aproximativ 30 de bătăi pe minut.”

Arborele sinuciderii din Kerala

Deși în lumea occidentală planta este aproape necunoscută, locuitorii din regiunile sale natale o cunosc foarte bine. Semințele otrăvitoare sunt responsabile pentru numeroase sinucideri și crime, mai ales în zonele rurale din Asia de Sud. În statul indian Kerala, se înregistrează în medie 50 de decese anual atribuite acestui arbore.

„Din câte știm, niciun alt arbore din lume nu este responsabil pentru atâtea sinucideri precum arborele odollam”, au scris cercetătorii care au analizat incidența otrăvirilor în Kerala.

Studiile arată că pacienții care ajung la timp la spital pot supraviețui dacă otrava este identificată și tratată rapid.

Un trecut ritualic: „Judecata prin otrăvire”

Semințele toxice ale arborelui au fost folosite timp de generații în ritualuri de „judecată prin încercare” – practici dureroase și adesea fatale, menite să stabilească vinovăția sau nevinovăția unei persoane. Până în secolul al XIX-lea, în Madagascar, acuzatul sau un animal ales în locul său era obligat să ingereze semințele de Cerbera odollam sau de Cerbera manghas. Moartea însemna vinovăție, iar supraviețuirea era considerată dovada inocenței divine.

„Unii au supraviețuit nu pentru că erau nevinovați”, spune biologul chimist Jing-Ke Weng, „ci pentru că au avut noroc – au primit o doză mai mică sau aveau un metabolism capabil să neutralizeze toxina.”

Deși aceste ritualuri sunt acum interzise, semințele pong-pong sunt încă folosite pentru sinucideri și crime, mai ales în India și Asia de Sud-Est. Rata otrăvirilor este în creștere, iar multe decese rămân neraportate, fiind confundate cu insuficiențe cardiace naturale. Identificarea toxinei în țesuturi necesită metode de laborator sofisticate, care nu sunt mereu disponibile.

Totuși, speranța există: un studiu din 2016 a raportat o rată de supraviețuire de 88% în 50 de cazuri consecutive de otrăvire cu pong-pong tratate într-un spital din Kerala.

Moartea tratată cu o altă otravă

Ironia face ca antidotul împotriva otrăvii arborelui sinuciderii să provină de la o altă plantă letală: Atropa belladonna, cunoscută și ca „mătrăguna” sau „umbra morții”.

Acest arbust cu frunze verzi și flori purpurii conține alcaloizi tropanici care afectează sistemul nervos. Fructele sale negre, lucioase, pot fi letale, mai ales pentru copii sau adulți care le confundă cu fructe comestibile. În 1597, naturalistul englez John Gerard scria despre plantă: „Îndepărtați-o din grădinile voastre – este furioasă și mortală.”

Și totuși, din rădăcina acestei plante, chimistul Rudolph Brandes a izolat în 1819 o substanță vitală pentru medicină: atropina. Administrată în doze mici, aceasta crește ritmul cardiac, reduce secrețiile în timpul operațiilor și tratează intoxicațiile cu insecticide sau ciuperci. În cazurile de otrăvire cu Cerbera odollam, atropina este folosită pentru a restabili funcția inimii.

Planta care ucide, dar și vindecă

Ca și mătrăguna, arborele pong-pong nu este exclusiv dăunător. În medicina tradițională, alte părți ale plantei au fost folosite cu scopuri terapeutice.

Etnobotanistul Wayne Arthur Whistler a notat că locuitorii din Insulele Cook aplicau seva plantei pe piele pentru a trata reumatismul sever. În lucrarea Ethnomedicine in the Tongan Islands, Lisa O’Rourke George descrie utilizarea frunzelor de pong-pong în picături pentru ochi și urechi, cataplasme pentru dureri de cap și tratamente pentru furuncule. Scoarța era folosită ca laxativ sau în infuzii pentru dureri abdominale.

„Arborele sinuciderii”, între otravă și leac

Arborele pong-pong este cunoscut mai ales pentru capacitatea sa de a ucide, dar nu este lipsit de virtuți medicale. Multe plante toxice au această dualitate: compușii lor pot fi atât venin, cât și medicament.

De altfel, cuvântul „farmacie” provine din grecescul pharmakon, care însemna deopotrivă leac și otravă. Inițiativa Plant Humanities de la Dumbarton Oaks explorează tocmai aceste istorii complexe – relațiile profunde dintre oameni și lumea vegetală, în care viața și moartea coexistă în aceeași rădăcină.

Citește și: 10 dintre cele mai otrăvitoare plante din lume. Cel mai periculos copac, unde fiecare parte, de la scoarță la sevă, este extrem de toxică