Antrax este o boală cauzată de bacteria sporulantă Bacillus anthracis. Sporii de antrax din sol sunt foarte rezistenți și pot provoca boala atunci când sunt ingerați, chiar și la ani după un focar. Sunt aduși la suprafață de vreme umedă sau prin arături adânci, iar când sunt ingerați de rumegătoare, boala reapare. Antraxul este prezent pe toate continentele și provoacă în mod obișnuit o mortalitate ridicată, în principal în rândul ierbivorelor domestice și sălbatice, precum și în rândul majorității mamiferelor și al mai multor specii de păsări. Este o boală listată de Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor (WOAH) și trebuie raportată conform Codului Sanitar Terestru al WOAH. La oameni, antraxul se manifestă în trei forme distincte: cutanată, gastrointestinală și inhalatorie. Cea mai frecventă este infecția cutanată, care apare atunci când oamenii intră în contact cu animale sau produse animale care conțin spori. Acest lucru se poate întâmpla în cazul veterinarilor, lucrătorilor agricoli, crescătorilor de animale sau măcelarilor care lucrează cu animale bolnave, sau atunci când infecția este răspândită prin lână sau piei. Antraxul este o boală prevenibilă prin vaccinare și poate fi tratată cu antibiotice. Cu toate acestea, sunt necesare măsuri specifice de control privind eliminarea cadavrelor pentru a distruge boala și a preveni răspândirea acesteia. Ce este antrax? Sporii de antrax pot trăi în orice mediu decenii la rând. sursa foto freepik.com Antraxul este o boală cauzată de bacteria sporulată Bacillus anthracis. Numele bacteriei provine din cuvântul grecesc pentru „cărbune”, din cauza ulcerelor cu centru negru care se dezvoltă pe pielea persoanelor infectate. Provoacă frecvent o mortalitate ridicată, în special la erbivorele domestice și sălbatice, dar și la majoritatea mamiferelor și la câteva specii de păsări. Este o zoonoză gravă, ceea ce înseamnă că se poate transmite de la animale la oameni. Bacteria produce toxine extrem de puternice, responsabile pentru efectele nocive ale bolii. Sporii de antrax sunt extrem de rezistenți și pot supraviețui în mediu timp de decenii, ceea ce face ca eradicarea sau controlul bolii să fie foarte dificil. Antrax: transmitere și răspândire De obicei, antraxul nu se transmite de la animal la animal și nici de la om la om. Bacteria formează spori în contact cu oxigenul. Acești spori sunt foarte rezistenți și pot supraviețui ani întregi în sol sau pe lâna și părul animalelor infectate. Dacă sunt inhalați, ingerați sau pătrund prin leziuni ale pielii, pot germina și provoca boala. La animalele infectate, sângele adesea nu se coagulează și poate curge din orificiile corpului, ceea ce permite insectelor să răspândească bacteria. Carnivorele și oamenii se pot infecta consumând carne de la un animal infectat. Totuși, de regulă, animalele se infectează ingerând spori prezenți în sol sau în hrană. Risc pentru sănătatea publică Animalele iau antrax din sol sau secreții contaminate, și pot transmite boala la om. sursa foto freepik.com Peste 95% dintre cazurile umane de antrax sunt de formă cutanată și apar în urma manipulării cadavrelor infectate sau a produselor de origine animală (blănuri, păr, carne, oase). Antraxul la oameni se poate manifesta sub trei forme: cutanată, gastrointestinală și pulmonară. Cea mai comună este cea cutanată, care apare în urma contactului cu animale infectate sau produse ce conțin spori (ex. lâna). Veterinarii, lucrătorii agricoli, crescătorii de animale și măcelarii sunt cei mai expuși. Bacillus anthracis nu este invazivă și necesită o leziune pentru a infecta. Sporii pătrund prin tăieturi sau zgârieturi, provocând o infecție locală care, netratată, se poate răspândi. Forma digestivă apare prin consumul de carne infectată. Cea mai periculoasă este forma pulmonară, posibilă prin inhalarea sporilor – denumită și „boala sortatorilor de lână”. Deși rară în natură, forma inhalatorie a fost folosită ca armă biologică. Prevenirea bolii la animale este esențială pentru protejarea sănătății publice. Semne clinice ale antraxului Oamenii pot lua antrax prin manipularea animalelor bolnave. sursa foto freepik.com Boala se poate manifesta în forme peracute, acute, subacute și, rar, cronice. În formele grave, semnele pot lipsi înainte de moarte. În forma cronică, se pot observa doar ganglioni limfatici măriți. Rumegătoarele sunt adesea găsite moarte fără simptome prealabile. În forma acută, pot apărea febră mare, tremur muscular, dificultăți de respirație, urmate de colaps și moarte. Sângele necoagulat poate curge din orificii, iar corpul nu devine rigid după moarte. În forma subacută, apar febră progresivă, apatie, lipsa poftei de mâncare, slăbiciune și moarte. La cai și, uneori, la rumegătoare, pot apărea colici, febră și edeme. La carnivore, boala poate afecta sistemul digestiv și provoca febră și crampe. Cum se pune diagnostic pentru antrax Diagnosticul de antrax se pune prin examinarea sângelui sau altor țesuturi pentru detectarea bacteriei. Probele trebuie colectate cu grijă pentru a preveni contaminarea mediului și expunerea umană. Sângele din cadavre proaspete conține numeroase bacterii B. anthracis, care pot fi identificate microscopic, cultivate sau detectate prin teste rapide, cum ar fi PCR-ul. Manualul WOAH descrie metodele de laborator pentru diagnosticarea antraxului și producerea vaccinurilor. Prevenire și control Animalele trebuie vaccinate sau tratate cu antibiotic la primul semn de boală. sursa foto freepik.com Pe lângă vaccinare și tratament cu antibiotice, sunt necesare măsuri stricte pentru a controla boala și a preveni răspândirea: Eliminarea corectă a cadavrelor este esențială; acestea nu trebuie deschise, deoarece contactul cu oxigenul determină formarea sporilor. Locul afectat trebuie carantinat până la vaccinarea tuturor animalelor sensibile și incinerarea sau îngroparea profundă a cadavrelor cu var nestins. Curățarea și dezinfectarea, precum și controlul insectelor și rozătoarelor, sunt foarte importante. Vaccinarea în zonele endemice este esențială. Deși vaccinarea previne izbucnirile, uneori serviciile veterinare nu o aplică dacă boala nu a fost raportată timp de câțiva ani. Totuși, din cauza rezistenței sporilor, riscul persistă mereu. Deși antraxul răspunde bine la tratamentul cu antibiotice, evoluția rapidă a bolii face adesea imposibilă intervenția în timp util. Detectarea timpurie, carantinarea, eliminarea animalelor bolnave și aplicarea măsurilor sanitare în abatoare și fabrici de lactate garantează siguranța produselor de origine animală pentru consum uman. Distribuție geografică a antraxului Antraxul este prezent la nivel global, pe toate continentele, cu excepția Antarcticii. Există zone endemice cu izbucniri frecvente și alte zone unde apar focare sporadice, de obicei legate de condiții meteorologice neobișnuite. Ploile abundente sau lucrările agricole adânci pot aduce sporii la suprafață, unde sunt ingerați de rumegătoare și determină apariția bolii. Citește și: Antraxul ucide hipopotamii din Uganda