De-a lungul erelor geologice, lumea vie a trecut printr-un șir neîntrerupt de transformări. Animalele, în încercarea de a-și asigura supraviețuirea, au trebuit să se adapteze permanent la schimbările climatice, la modificările ecosistemelor și la presiunile venite atât din partea mediului natural, cât și din partea oamenilor. Multe specii nu au reușit să facă față acestor provocări și au dispărut, uneori în urma unor catastrofe naturale, alteori din cauza activităților umane. Animalul marin care poate trăi mii de ani, conform cercetătorilor Totuși, în acest tablou al selecției naturale, există organisme care par să fi găsit cheia longevității. Ele reușesc să depășească, uneori cu mult, durata de viață obișnuită a celorlalte specii și devin adevărate „mărturii vii” ale timpului. Aceste ființe nu doar că supraviețuiesc secole întregi, dar ne oferă și o perspectivă unică asupra felului în care biologia poate învinge limitele impuse de natură. Unele dintre ele trăiesc sute de ani, altele chiar mii, mai ales în habitate greu accesibile sau mai puțin explorate de oameni, așa cum subliniază și publicația IFL Science. Rechini, scoici și meduze: enigmele apelor reci Regiunile nordice, precum Groenlanda, cu apele sale înghețate și bogate în nutrienți, sunt printre cele mai prielnice locuri pentru specii cu o longevitate uimitoare. Un exemplu remarcabil este rechinul groenlandez (Somniosus microcephalus), o creatură enigmatică ce poate atinge vârsta de 400 de ani. Această durată de viață îl plasează deasupra majorității speciilor marine cunoscute și îl transformă într-un simbol al rezistenței biologice. Scoica Quahog (Arctica islandica) trăiește chiar și 100 de ani Dar nu este singurul locuitor al mărilor reci care sfidează timpul. Scoica Quahog (Arctica islandica), deși are un aspect modest și o dimensiune de aproximativ 5 centimetri, poate trăi peste 200 de ani. Recordul absolut pentru această specie a fost înregistrat la un exemplar care a atins incredibila vârstă de 507 ani, ceea ce o consacră drept cel mai longeviv animal non-colonial cunoscut până astăzi. Meduza Turritopsis dohrnii nu are o vârstă limită naturală În alt registru, există și o creatură care a stârnit fascinație în lumea științifică datorită caracterului său aproape „nemuritor”: meduza Turritopsis dohrnii. Cu dimensiuni minuscule, mai mică decât unghia unui deget, ea posedă abilitatea rară de a-și reface ciclul de viață, transformându-se din adult înapoi în stadiul de polip. Practic, nu are o vârstă biologică limită și ar putea evita moartea naturală, atâta vreme cât nu devine pradă pentru alte viețuitoare. Aceste exemple marine arată cât de misterioasă și diversă poate fi viața în adâncurile reci și greu de explorat ale oceanelor Citește și: Care este diferența dintre un leopard și un jaguar? Longevitatea pe uscat și recordurile biologice Pe continente, lumea animală adăpostește la rândul său veritabili campioni ai longevității. Un exemplu celebru este țestoasa gigantică Jonathan, din Seychelles, care aparține speciei Aldabrachelys gigantea hololissa. Jonathan, cel mai bătrân animal terestru Cu o vârstă de 190 de ani, Jonathan este recunoscut oficial de Guinness World Records drept cel mai bătrân animal terestru aflat încă în viață. Totuși, specialiștii nu exclud posibilitatea ca vârsta sa reală să fie chiar mai mare decât cea estimată, ceea ce îl transformă într-un simbol al rezistenței, al stabilității și al adaptabilității în regnul animal. Și totuși, în mediul marin, recordurile devin și mai impresionante. În anul 2015, la o adâncime de peste 2.100 de metri, în apropierea Monumentului Național Marin Papahānaumokuākea din Hawaii, cercetătorii au descoperit un burete uriaș cu dimensiuni de 3,7 x 2,1 metri. Aceste organisme coloniale cresc extrem de lent, dar pot depăși 2.300 de ani de viață, ceea ce le transformă în unele dintre cele mai vechi forme de viață cunoscute de pe Pământ. Astfel, longevitatea extremă nu aparține doar unor indivizi, ci și unor colonii sau organisme colective, care supraviețuiesc printr-o dezvoltare lentă și continuă. Acest lucru ne arată că „durata vieții” în natură poate fi privită nu doar din perspectiva unui singur organism, ci și din perspectiva comunităților biologice capabile să traverseze milenii. Citește și: Canicula devine o amenințare pentru fauna globală