Mega-aisbergul A23a se transformă într-o „masă albastră”. Cel mai vechi bloc de gheață din lume dispare după aproape 40 de ani

Mega-aisbergul A23a se transformă într-o „masă albastră”. Unul dintre cele mai mari și mai vechi aisberguri din lume, se dezintegrează după aproape 40 de ani. Imaginile din satelit arată transformarea sa într-o „masă albastră”, semn al topirii accelerate. Acest fenomen marchează sfârșitul unei existențe remarcabile care a durat aproape patru decenii.

Imaginile arată suprafața aisbergului acoperită de benzi albastre intense și bazine de apă topită, un semn clar că structura gheții se destramă accelerat. Până recent, A23a avea o dimensiune de aproximativ trei ori mai mare decât orașul New York, fiind unul dintre cei mai mari giganți de gheață observați vreodată.

Originea aisbergului A23a: Antarctica

A23a s-a desprins din platforma de gheață Filchner-Ronne din Antarctica în vara anului 1986. Cu toate acestea, aisbergul nu a început imediat să plutească liber.

Caracteristici cheie ale aisbergului A23a:

• S-a blocat pe fundul oceanului imediat după desprindere
• A rămas aproape nemișcat timp de zeci de ani
• S-a topit foarte lent datorită apropierii de platforma originală
• S-a eliberat complet abia în anul 2020

Din acest motiv, A23a a devenit unul dintre cele mai vechi aisberguri cunoscute.

Călătoria prin oceane a aisbergului A23a

După ce s-a eliberat în 2020, aisbergul a trecut prin mai multe etape dramatice:

1. A fost prins într-un curent oceanic circular și s-a rotit luni întregi
2. În decembrie 2024, a început să se deplaseze spre insula South Georgia
3. Cercetătorii s-au temut că ar putea provoca un dezastru ecologic, afectând coloniile de pinguini
4. În mai 2025, aisbergul a început să se fragmenteze înainte de impact

Acest lucru a prevenit un potențial dezastru pentru ecosistemul local.

De ce aisbergul A23a s-a transformat într-o „masă albastră”

Imaginile capturate de satelitul Terra al NASA arată că aisbergul este acum:

• redus la aproximativ o treime din dimensiunea originală
• acoperit de bazine de apă topită
• înconjurat de fragmente mai mici desprinse din corpul principal

Aceste bazine, numite „melt ponds”, apar atunci când gheața își pierde integritatea structurală.

Procesul de degradare explicat

Topirea creează fisuri și canale în interiorul gheții, iar apa acumulată:

• apasă asupra structurii
• lărgește fisurile existente
• accelerează dezintegrarea

Dungile albastre provin din aceste crăpături umplute cu apă topită.

Apele mai calde accelerează topirea în Atlanticul de Sud

Fragmentul principal al aisbergului s-a deplasat spre nord, în Oceanul Atlantic de Sud, unde este expus la:

• ape mai calde provenite dinspre America de Sud
• temperaturi mai ridicate decât în Antarctica
• condiții care accelerează topirea

Acești factori contribuie la dispariția rapidă a aisbergului.

A23a: recorduri și statut global

De-a lungul vieții sale, A23a a deținut de mai multe ori titlul de cel mai mare aisberg din lume. Repere importante:

1. A redevenit cel mai mare aisberg în iunie 2023
2. A pierdut titlul în septembrie 2025, după fragmentare
3. Cel mai mare aisberg actual este D15A, cu aproximativ 3.100 km²

La dimensiunea maximă, A23a era mai mare decât majoritatea orașelor mari din lume.

Citește și: Cel mai mare aisberg din lume amenință insula Georgia de Sud, unde sunt milioane de pinguini și foci

Dispariția completă a lui A23a este iminentă

Cercetătorii nu știu exact cât din aisberg mai există, dar toate semnele indică o dispariție completă în viitorul apropiat. Transformarea în „masă albastră” reprezintă etapa finală a vieții unui aisberg.

Curiozități despre aisbergul A23a

Ce este aisbergul A23a?

Este unul dintre cele mai mari și mai vechi aisberguri din lume, desprins din Antarctica în 1986.

De ce devine albastru?

Culoarea provine din apa topită acumulată în fisurile gheții.

Cât de mare era A23a?

La apogeu, era de aproximativ trei ori mai mare decât New York.

De ce dispare acum?

Expunerea la ape mai calde accelerează topirea și fragmentarea.

Mega-aisbergul A23a reprezintă un exemplu spectaculos al ciclului natural al gheții polare. După aproape 40 de ani de existență, acest gigant se dezintegrează rapid, oferind cercetătorilor o perspectivă rară asupra modului în care aisbergurile evoluează și dispar în contextul schimbărilor climatice globale.