ADN-ul câinilor din Cernobîl a fost comparat cu cel al câinilor care trăiesc în afara zonei de radiații. O echipă de oameni de știință a studiat ADN-ul câinilor care trăiesc în apropierea unui loc odinioară sinonim cu unul dintre cele mai cunoscute accidente nucleare. Cercetarea a arătat că un grup de câini aflați în imediata apropiere a reactorului avariat nu prezintă semne de modificări genetice neobișnuite legate de expunerea la radiații nucleare. Aceste descoperiri sugerează că o varietate de factori de mediu ar putea influența diferențele genetice dintre câinii din oraș și cei din jurul reactorului. Însă, mutațiile genetice provocate de radiații nu par să se numere printre ele. Matthew Breen de la Universitatea de Stat din Carolina de Nord și colegi de la Școala de Sănătate Publică Mailman a Universității Columbia au contribuit la formularea acestor observații. Câinii care trăiesc în Cernobîl ADN-ul câinilor din Cernobîl a fost comparat cu cel al câinilor care trăiesc în afara zonei de radiații. sursa foto pexels.com Radiațiile ionizante eliberate în urma accidentului din 1986 au răspândit particule radioactive și alte toxine în întreaga regiune. Eforturile de decontaminare și resturile industriale au introdus o gamă largă de contaminanți, inclusiv pulberi de plumb și azbest, potrivit earth.com. După decenii, câinii care se reproduc liber continuă să trăiască în Zona de Excludere Cernobîl, formând două grupuri distincte: unul în apropierea centralei și altul în oraș. „Lucrăm cu două populații de câini care, deși sunt separate doar de 16 kilometri, sunt genetic diferite”, a declarat Matthew Breen. „Încercăm să determinăm dacă expunerea de nivel scăzut, dar prelungită, la toxine de mediu precum radiațiile, plumbul etc., ar putea explica unele dintre aceste diferențe.” Situația unică din Cernobîl oferă o oportunitate rară de a studia diferențele genetice modelate de expunerea la factori de mediu. Relatările istorice indică faptul că multe animale au fost abandonate în zonă, iar descendenții lor s-au adaptat la o viață într-un mediu mai contaminat în jurul reactorului decât în oraș. ADN-ul câinilor din Cernobîl O varietate de factori de mediu ar putea influența diferențele genetice dintre câinii din oraș și cei din jurul reactorului. sursa foto pexels.com Cercetătorii au realizat o comparație detaliată a genomurilor celor două grupuri de câini pentru a determina dacă expunerea la contaminanți a provocat mutații genetice anormale. Ei au analizat dacă expunerea repetată la doze mici de contaminanți a afectat porțiuni mari ale genomului. De asemenea, au efectuat analize precise ale variațiilor de nucleotide unice (SNV) pentru a identifica eventuale schimbări neobișnuite. „Am pus mai întâi în context nivelul diferențelor genetice dintre cele două populații de câini. Datele au indicat că genetica câinilor din orașul Cernobîl era foarte similară cu cea a populațiilor de câini din Rusia, Polonia și regiunile învecinate”, a explicat Megan Dillon, doctorandă la NC State.„Astfel, am putut folosi câinii din orașul Cernobîl drept grup de control pentru a-i compara cu cei din jurul centralei nucleare.” Oamenii de știință au căutat sistematic semne de nereguli provocate de radiațiile ionizante la niveluri multiple — de la erori numerice în cromozomi până la modificări neașteptate în segmente mai mici ale genomului. Nu au fost detectate defecte genetice la scară largă și nici o rată crescută de mutații în rândul câinilor din apropierea reactorului, contrazicând ipoteza că aceștia ar transmite variante genetice neobișnuite descendenților. Identificarea altor posibile explicații Cercetătorii cred că unele dintre diferențele dintre cele două grupuri de câini ar putea fi atribuite unor surse genetice diferite sau unor factori de selecție care nu au legătură cu radiațiile. La urma urmei, câinii din fiecare zonă sunt animale libere, care pot intra în contact cu resurse și contaminanți diferiți. De asemenea, pare să existe o interacțiune genetică minimă între cele două grupuri separate de o distanță de 16 kilometri. Este posibil ca trăsături genetice care au oferit un avantaj de supraviețuire imediat după accident să fi persistat în grupul din jurul centralei, ceea ce ar putea explica de ce acești câini sunt genetic distincți. Alți factori de mediu, precum metalele grele, ar putea influența subtil diferențele genetice, fără a cauza o creștere semnificativă a mutațiilor ereditare. De ce sunt importanți câinii din Cernobîl De ce câinii din Cernobîl sunt importanți? sursa foto pexels.com „Majoritatea oamenilor percep accidentul nuclear de la Cernobîl drept un dezastru radiologic într-un colț abandonat al Ucrainei, dar implicațiile asupra sănătății potențial negative sunt mult mai extinse”, a declarat Norman Kleiman, profesor de științe ale sănătății de mediu la Universitatea Columbia.„Deși nimeni nu mai locuiește în apropierea centralei nucleare sau în orașul Pripyat, până la invazia rusă, mii de oameni lucrau zilnic în zonă la proiecte de remediere și construcții.” Aceste observații arată cum populațiile de animale pot servi drept indicatori pentru riscurile asupra sănătății. Dacă ar fi fost prezente mutații genetice nocive, cercetătorii ar fi avut un indiciu că aceleași riscuri s-ar putea aplica și oamenilor care trăiesc în același mediu. În schimb, absența modificărilor genetice legate de radiații permite comunității științifice să se concentreze pe investigarea altor toxine și dinamici ecologice. Ce urmează legat de testele din Cernobîl Testele asupra câinilor și insectelor din zonă continuă. sursa foto pexels.com Echipele de cercetători au studiat, de asemenea, căpușele găsite pe acești câini și au documentat modul în care agenții patogeni diferă între cele două zone. Acest proiect paralel ar putea dezvălui factori suplimentari implicați, deoarece zona reactorului ar putea găzdui insecte și microbi distincți. Prin analizarea unei game mai largi de factori, oamenii de știință încep să contureze o imagine mai clară a modului în care câinii se adaptează la un astfel de mediu neobișnuit. Unii cercetători plănuiesc să investigheze dacă forțele de selecție au influențat formarea grupului de câini din jurul centralei în stadiile inițiale, mai ales dacă anumiți indivizi cu trăsături favorabile au supraviețuit și s-au reprodus. Această abordare depășește simpla căutare a mutațiilor nucleare evidente și pune accent pe modul în care o combinație de factori de mediu poate orienta o populație de animale pe o cale genetică proprie. „Studiul nostru confirmă că nu există anomalii nucleare vizibile în joc”, au concluzionat cercetătorii în publicația lor recentă. Următorii pași vor viza investigarea altor moduri în care mediul poate influența sănătatea și genetica acestor câini. Citește și: De ce își feresc câinii capul când sunt mângâiați?