Locul din Ilfov unde câinii abandonați primesc șansa unui nou început. „Moșu” așteaptă familia care să-l ia acasă Într-un peisaj în care poveștile despre câini abandonați, adăposturi supraaglomerate și animale fără șanse de adopție apar frecvent, un centru din Ilfov încearcă să demonstreze că lucrurile pot fi schimbate. Locul care, în urmă cu doar câțiva ani, era asociat cu un sistem în care câinii puteau ajunge să fie eutanasiați după perioada legală de revendicare, funcționează astăzi după o cu totul altă filosofie: viața animalului este prioritară, iar adopția este obiectivul final. Câinii salvați de pe străzi, din câmpuri sau din situații în care au fost abandonați sunt îngrijiți, hrăniți și evaluați înainte de a fi pregătiți pentru o eventuală familie. Au fost amenajate spații pentru joacă, zone dedicate animalelor aflate în carantină și locuri speciale pentru câinii care au trecut prin experiențe traumatizante. În centrul acestei transformări se află oameni care au ales să schimbe nu doar aspectul unui adăpost, ci și modul în care sunt privite animalele fără stăpân. De la un adăpost al fricii la un centru construit în jurul adopției Imaginea unui adăpost de animale este, de multe ori, asociată cu gratii, beton, zgomot și câini care așteaptă fără să știe ce le rezervă ziua de mâine. Centrul din Ilfov încearcă să se îndepărteze tocmai de acest model. În urmă cu doi-trei ani, realitatea era mult mai dură. Câinii care nu erau revendicați sau adoptați în termenul prevăzut de procedurile de atunci puteau ajunge în situații dramatice. Astăzi, atmosfera este radical diferită. Animalele au parte de îngrijire, hrană, spații curate și activități care să le ajute să se adapteze. Mai important, fiecare câine este privit ca un animal care poate ajunge într-o familie, nu ca un simplu număr într-un registru. Transformarea nu s-a produs peste noapte. În spatele rezultatului se află multă muncă, organizare și implicare constantă. „Nu este greu să schimbi dacă îți dorești foarte mult. Diferența o fac oamenii și este foarte multă muncă în spate. În spatele imaginilor frumoase sunt oamenii care își încep ziua de muncă la 6 dimineața”, explică Hilde Tudora, președinta Protecției Animalelor Ilfov. Hilde Tudora, omul care a ales să schimbe sistemul din interior Pentru Hilde Tudora, schimbarea nu a însemnat doar modificarea unor spații sau introducerea unor reguli noi. A presupus o schimbare de perspectivă asupra felului în care animalele trebuie tratate. A renunțat la profesia de jurnalist și și-a concentrat activitatea asupra protecției animalelor. Alături de o echipă restrânsă, a început să construiască un sistem în care câinii să fie pregătiți pentru viața de după adăpost. Rezultatul este Centrul de Adopții Ilfov, un spațiu în care scopul nu se oprește la salvarea animalului de pe stradă. Următorul pas este recuperarea lui și pregătirea pentru momentul în care va ajunge într-o casă. Citește și: Primul centru public de adopții din Ilfov, deschis la Măgurele. Autoritățile mizează pe adopții și sterilizare pentru a reduce numărul câinilor fără stăpân „Este un loc de joacă pe care l-am făcut cu ajutorul unei organizații din Elveția. Am cerut ajutor, organizațiile au venit către noi și avem un loc de joacă într-un adăpost de stat”, povestește Hilde Tudora. Locul de joacă, mai mult decât un spațiu de relaxare Pentru un câine care a trăit pe stradă sau într-un spațiu restrâns, joaca poate avea un rol important în procesul de adaptare. Un animal obișnuit cu betonul, gratiile și zgomotul unui adăpost poate întâmpina dificultăți atunci când ajunge într-un apartament. Podelele lucioase, mobilierul, scările, zgomotele casnice sau chiar apropierea oamenilor pot fi lucruri complet noi pentru el. De aceea, centrul încearcă să pregătească animalele pentru ceea ce urmează după adopție. Câinii sunt pregătiți înainte de a ajunge într-o familie Adopția nu înseamnă întotdeauna că un câine este scos din adăpost și pus imediat într-o casă. Pentru unele animale, tranziția trebuie făcută treptat. Hilde Tudora povestește că ideea unor spații de acomodare a fost inspirată și de ceea ce a observat în Statele Unite. „Am văzut în America un loc special amenajat pentru a face mai ușoară tranziția de la viața de adăpost la viața de acasă. Câinele poate fi foarte bine, dar când ajunge într-o casă se sperie: nu știe să meargă pe gresie sau pe parchet, pentru că în adăpost este obișnuit cu gratiile și betonul”, explică aceasta, notează observatornews.ro. Astfel de situații arată că un câine poate avea nevoie de mai mult decât hrană și un acoperiș. Are nevoie să învețe din nou cum să interacționeze cu mediul înconjurător. Îngrijitorii sunt selectați cu atenție O altă componentă importantă a sistemului este reprezentată de oamenii care lucrează direct cu animalele. În centrul din Ilfov, comportamentul îngrijitorilor față de câini este considerat esențial. Violența sau gesturile agresive nu își au locul într-un spațiu care își propune să recupereze animale vulnerabile. Reacțiile câinilor pot spune multe despre experiențele lor anterioare. „Vedem din reacția câinilor cât de buni sunt oamenii respectivi. Dacă un câine este liniștit cu mine, dar devine agresiv sau speriat când apare îngrijitorul, este un semnal care ne spune ceva”, explică Hilde Tudora. Potrivit acesteia, experiența anterioară din alte adăposturi i-a arătat cât de puternic poate influența comportamentul oamenilor starea animalelor. Câinii abandonați ajung uneori în situații greu de imaginat Poveștile animalelor care ajung în centru sunt foarte diferite. Unele sunt găsite pe stradă, altele pe câmpuri, iar unele sunt abandonate în condiții care le pun viața în pericol. Există și situații în care câinii sunt aruncați în pungi sau abandonați fără hrană și apă. Pentru aceste animale, intervenția reprezintă primul pas către o viață normală. Urmează evaluarea, perioada de carantină, îngrijirea și, atunci când este posibil, pregătirea pentru adopție. „Moșu”, câinele de 10 ani care încă așteaptă o familie Printre câinii aflați în centru se numără și Moșu, un animal în vârstă de aproximativ 10 ani. Câinele a fost preluat din Pantelimon, după ce și-a petrecut cea mai mare parte a vieții pe străzi. Deși vârsta lui ar putea reduce șansele unei adopții rapide, oamenii din centru speră că va exista cineva dispus să îi ofere o casă. „El este Moșu, are 10 ani, a fost luat din Pantelimon și toată viața lui a trăit pe străzi. Acum, la bătrânețe, sperăm să plece și el într-o familie”, spune Hilde Tudora. Cazul lui Moșu este reprezentativ pentru una dintre cele mai dificile probleme ale adopțiilor: câinii adulți și seniorii sunt adesea trecuți cu vederea în favoarea puilor. Totuși, un câine în vârstă poate oferi afecțiune și stabilitate, iar pentru un astfel de animal o familie poate însemna recuperarea unei vieți întregi petrecute în nesiguranță. Un alt obiectiv: înlocuirea eutanasierii cu sterilizarea Transformarea adăpostului nu se oprește la condițiile oferite câinilor. Hilde Tudora susține că soluția pe termen lung trebuie să fie reducerea numărului de animale abandonate. Una dintre direcțiile importante este sterilizarea, care poate contribui la prevenirea apariției unor generații noi de câini nedoriți. În această viziune, intervenția nu trebuie să înceapă atunci când adăposturile sunt deja pline, ci înainte ca animalele să ajungă pe străzi. „Legea poate fi aplicată mai bine”, susține Hilde Tudora Potrivit reprezentantei Protecției Animalelor Ilfov, schimbarea sistemului presupune și o implicare mai mare a autorităților. „Mai este clar de lucrat și la lege, pentru că sunt multe lucruri care trebuie schimbate. Dar și cu ceea ce avem acum putem face lucrurile într-un mod corect. Este nevoie însă de asumare și de controale, iar acolo unde legea nu este respectată trebuie să existe sancțiuni”, afirmă Hilde Tudora. Problema, spune ea, nu este doar existența regulilor, ci și modul în care acestea sunt aplicate. „Legea se aplică uneori doar acolo unde există un om care alege să facă diferența, iar asta este frustrant”, mai spune aceasta. „Câinele nu este un obiect care trebuie gestionat” Una dintre cele mai dure observații ale lui Hilde Tudora vizează mentalitatea din anumite structuri administrative. „Lipsa de implicare este foarte mare. Nu punem suficient preț pe profesionalism atunci când vorbim despre oamenii din adăposturile de stat. În unele situații, aceiași oameni care se ocupă de probleme administrative precum gestionarea deșeurilor ajung să gestioneze și problema câinilor”, mai afirmă ea. În opinia sa, schimbarea trebuie să înceapă tocmai de la modul în care autoritățile privesc animalele fără stăpân. Foto: Observator